Cum îndrăznești apusul, Soare??
Sigur am plâns o lacrimă pentru tine. Mi-am zis pierdută că n-o să te revăd, vei apune și azi și ieri. Sigur vei crede uitarea, pătruns printre valuri, Vei gândi că nu te mai poți oglindi și
sah-mat
Încerc să renunț la tine și un văl plumburiu mă doboară. Gândul la tine mă cuprinde, o cumplită maladie ce îmi secătuiește mintea și sufletul de orice suflare de viață ce ar mai fi putut
Ce e iubirea?
Am căutat răspunsul în adâncurile sărate ale oceanelor și o sirenă mi-a spus că răspunsul ești tu. N-am crezut-o și am plecat mai departe. Am căutat raspunsul în infinitul amețitor de amar al
Apogeu albastru
Versuri albastre se destramă Pe o ramură magmatică de iubire, Clocotind infernale simțăminte deșarte, involburate diamante de lava. Abisul deșertic al albastrului
