Vrancianu Diana

poate ar fi prea banal sa spun ca mi-a placut acest text si atat. trebuie sa aduc si argumente, nu?:P am adorat sinceritatea simtirilor si general-valabilul ideei tale. m-am regasit complet in scrierea ta; ma vadeam parca pe mine in pragul unei depresii implorand divinul sa ploua. superb! \"Țin mâinile vârâte adânc în buzunarul sufletului, să nu-mi pierd răbdarea.\" aici urmeaza ceva de genu\' unui tic nervos... imi rod unghiile sau ma joc cu o suvita de par. \"Nu, cresc mai repede decât pot smulge. Mi-e mâna plină de ele, stai să le mai număr o dată...\" aici ma simt pierduta... incep sa simt peretii mult prea galbeni si albul mult prea negru... \"Arde! Arde! Nu pot stinge, arde, sting cu apă, lămâie, tămâie, alte alea, mă înec, tot arde.\" Grozav joc de cuvinte!! si ar mai fi multe de apreciat dar ma opresc aici concluzionand simplu: mi-a placut mult!

p.s. scuze comentariul mult prea personal, dar m-am regasit complet in textul tau.

e bine sa speri... iar cat despre nepasarea sau pasivitatea despre care vorbeai... uneori e benefica.. treci mai usor peste coborasurile vietii... dar uneori te poate face sa nu observi micile detalii imbucuratoare ale vietii... oricum inca o data... poezia ta e profunda.. si banuiesc ca a reflectat starea ta de spirit din acel moment. cred totusi ca nu esti mereu adancit in aceea \"noapte\" despre care vorbeai... sau cel putin asa sper :)

interesante furnici..interesant comentariu :) multumesc pt trecere si pt indemn.. voi mai scrie ... promit :)

ca eleva care face religia in scoala ma pot declara norocoasa. nu stiu cum e in alte scoli dar la mine preda o profesoara care a studiat si pedagogie, teologie etc., urmareste programa si facem in primul rand istoria religiilor. asa mi se pare si corect. asta nu e indoctrinare. mie chiar imi place (desi stiu si eu ca religia-oricare ar fi ea- e \"ideologie, nu un adevăr\").

\"numai omul
are acest joc ciudat
ca susul deasupra josului
se așează deasupra lui însuși
fără nici un rost \"

Mi-au placut cel mai mult aceste versuri... le-am simtit... si trebuie sa recunosc ca te-ai jucat extrem de interesant cu versurile si cuvintele.

pentru ca mie imi plac foarte mult felinele... recunosc ca am inteles si simtit acest text... ideea e extrem de reusita (parerea mea) ... dar nu pot sa nu spun si eu ca \"strofa a doua mi-a facut o teribila pofta de piersici\" (fara nici o urma de ironie!!).

daca la cap. 2 am intarziat (oarecum) cu comentariile.. iata-ma acum spundandu-mi parerile despre acest cap. 3. stiu ca ar fi prea banal sa-ti spun iar \"mi-a placut\" , \"bravo\" etc(chiar daca acesta a fost primul meu impuls). Tot ce mai pot zice acum e ca astept cu nerabdare urmatoarele tale texte.. fiind extrem de impresionata de claritatea cu care reusesti sa iti expui ideeile si trairile atat de profunde, care ma bulverseaza prin general-valabilul lor de fiecare data cand te citesc. :)

Am citit si eu textul tau (poate un pic cam tarziu, caci deja a aparut cap. 3). Trebuie sa recunosc ca ai un talent deosebit in a reda imaginii (vizuale, tactile, olfactive etc). Dupa ce citeam fiecare fragment inchideam ochii si imi imaginam scena... nereusind sa ignor nici macar detaliile. Ai reusit excelent redarea acelui sentiment de \"posedare\" despre care vorbeai. mi-a placut; te citesc.

ti-am promis ca te citesc si m-am tinut de cuvant. de fapt, de aceea am ajuns prima oara la textul acesta. dar, dupa primele randuri, am ramas incredibil de surprinsa pt ca in paralel scriam si eu un text care incepea cu aceeasi idee. am fost extrem de umita, si am zambit. m-am bucurat sa stiu ca nu sunt singura ce numara liniile soselelor. pe parcurs, am avut tendinta de a spune ca textul e prea personal si ca folosirea unor nume concrete minimalizeaza efectul dorit. dar finalul m-a surprins extrem de placut. personajele, la inceput mult prea real conturate, deveneau tocmai prin aceasta, esenta textului. mi-a placut mult modul in care ai incheiat \"povestea\"... eu ma asteptam sa inchei numaratoarea la 100.:)

cand am inceput sa citesc textul tau m-am simtit cufundata printre randuri, sorbind cuvintele pt a ajunge la final. recunosc ca am asteptat cu nerabdare \"end\"-ul textului si.. bineinteles ca nu am fost dezamagita. am zambit dupa aceea pt ca si eu am crezut ca încă nu te-a corupt \"musafirul obscur\". naiva de mine!! :) bravo! mi-a placut. te citesc.

Ca o simpla amatoare a scrisului ma simt cuprinsa de un val de usurare citind textul tau. ma bucur ca in sfarsit s-a gandit cineva sa explice cum se face \"treaba\" asta ! bravo! mi-a placut extrem de mult si promit sa recitesc textul tau de fiecare data cand voi incerca sa \"scriu\".

sufletul nu e o poezie. sufletul e un banal nor. la fel de pueril si \"extravagant\". cert e ca se poate scrie poezie pt suflet, din suflet, cu suflet. textul tau e interesant si merita a fi subiect de meditat. place.:)

ma bucur sa fiu prima care comenteaza la aceasta poezie.:) mi-a placut si am apreciat ideea \"ploaia curge rosie\". foarte interesant. oricum, am remarcat lipsa semnelor de punctuatie. banuiesc (sunt sigura) ca a fost intentionat si ca ai vrut sa accentuezi linia de alb-negru a poeziei. inca o data... spun ca mi-a placut.

da.. asa e.. intr-un joc de sah exista mai multe piese.. dar asta era si ideea. poezia asta a mea are o poveste lunga... sau cel putin asa o simt eu... poate ca ar fi fost mai potrivit sa o incadrez la \"personale\"... dar asta e... cred ca ramane aici. cat despre comentariul tau sa stii ca viatza e un joc de sah... viata e iubire, iubirea e viata iar destinul e cel care muta piesele. da.. sunt un pion (dar tind catre perechea regala)... pentru ca vad doar alb si negru... si uneori ii simt pe ceilalti niste nebuni regali :D si multumesc ca nu m-ai laudat... stiu ca mai am multe de invatat.. dar asa cum spui si tu de fiecare data cand primesti critici... \"poezia ramane asa\" pt ca e forma pe care eu o traiesc :) si apropo... astept din partea ta si comentariile la celelalte texte ale mele

barladul e mic.. si eu deja te cunosc.. pasii tai inca au ramas pe holurile scolii mele... :) iar in gasca de sambata seara de la filmul cu motanul portocaliu mi-am facut si eu aparitia... neremarcata banuiesc (eh.. ce sa-i faci daca sunt...micuta) :P

eu zic ca speranta poate aduce chiar si ziua ... stii doar legenda pandorei?!... dar uneori decat speranta e mult mai bun realismul... impreuna cu putin scepticism si pasiviatatea de care spuneai, acestea te pot feri de MULTA suferinta. e important sa nu-ti faci sperante desarte... cu mi-am facut eu (vezi poezia mea \"sah-mat\" -uite ca-mi fac si reclama :P- ) dar asta e un subiect mult mai lung... si complicat.. sper totusi sa avem ocazia unei discutii pe aceasta tema :)

cum sa nu mai fie si alte comentarii? poezia ta e interesanta... gandesti profund ... dar esti prea pesimist... incearca sa vezi intregul... nu numai jumatatea neagra a vietii... incearca sa faci din noapte zi... din intuneric lumina... viata merita si trebuie traita la umbra razelor de soare.

eh.. incercam si eu sa destind atmosfera ... doar motto-ul meu e \"monotonia ucide!!\" (glumeam) . chiar nu stiam ca nu am voie... de acum o sa retin. multumesc mult pt comentariu