Alexandrina Chelu

Cât sunt departe, nu te întrista, Căci soarele ne este martor viu Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu Sub raza sa, va oglindi în ea Câte un vers, câte un gest sublim, Ce te vor anunța

Sub raza ta, încep să lăcrimez, Lumina mea devine curcubeu, Iar dincolo de mine, pari un zeu Pe care în culori îl înrămez. Revino pe pământ, minunea mea! În sufletu-mi eu te-am păstrat

Mă întristez să mai privesc în jur, Atâta suferință și prostie, Atâta faimă și fățărnicie, Nu pot – și nu mai vreau – să-ndur Jigniri… Ah, dar mă paște-ncet un gând, – Când legea spune