Poezie
„Universul Chemării”
1 min lectură·
Mediu
Lipsită sunt de gânduri și de teamă,
Cu rimele și cu cartea, împreună,
Mi-s ochii-nvolburați, ah, ce furtună,
Mă-nfricoșez de propria-mi persoană!
Și mi-e privirea-nfățoșată-n ramă,
În Orizont, în limită, răsună
Lumina ce se-așterne de pe lună;
Blândețea ei m-atinge ca o rană.
Povești se-nvăluie-n durerea-mi,
Când fila albă îmi atinge-o mână,
Strecor în carte-o frunză de urzică;
Îmi simt iubirea-n depărtări, Chemarea-mi,
Ce-i așternută-n Univers, ca-n Lână;
Cu cartea-n mână, nu-mi mai este frică...
022.416
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandrina Chelu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandrina Chelu. “„Universul Chemării”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandrina-chelu/poezie/134684/universul-chemariiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACVa multumesc pentru apreciere. Eu totusi cred ca sunt slaba din anumite puncte de vedere. In dumneavoastra am incredere. Uitati-va va rog la poezia \"Esenta\", chiar atat de slab am scris? Poate imi dati un indiciu, caci deja mi-e teama sa mai scriu pe site.
0
Nu stiu cum se face dar, in ultimul timp, tot mai multi sunt cei ce se indreapta catre versul cu rima. Si se pare ca au dreptate. Sonetul, ca forma fixa de poezie, a inceput din nou sa straluceasca. Si acum, ca o surpriza, te avem si pe tine. Versul poeziei tale suna lin ca susurul unui parau ce isi cauta matca. Fii binevenita pe site-ul Agonia!