Triunghi îndepărtat
Cât sunt departe, nu te întrista, Căci soarele ne este martor viu Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu Sub raza sa, va oglindi în ea Câte un vers, câte un gest sublim, Ce te vor anunța
Raza ta
Sub raza ta, încep să lăcrimez, Lumina mea devine curcubeu, Iar dincolo de mine, pari un zeu Pe care în culori îl înrămez. Revino pe pământ, minunea mea! În sufletu-mi eu te-am păstrat
Nu tot ce-i drept e și moral
Mă întristez să mai privesc în jur, Atâta suferință și prostie, Atâta faimă și fățărnicie, Nu pot – și nu mai vreau – să-ndur Jigniri… Ah, dar mă paște-ncet un gând, – Când legea spune
Neînvinsul sonet
Sonet de viață și speranță vie, Mereu m-aduci pe calea cea mai bună; De umbre dese dragostea răsună, Iar tu-mi rostești versete numai mie... Sonet ce curge în lumini și-nvie, În spaimă,-n
„Universul Chemării”
Lipsită sunt de gânduri și de teamă, Cu rimele și cu cartea, împreună, Mi-s ochii-nvolburați, ah, ce furtună, Mă-nfricoșez de propria-mi persoană! Și mi-e privirea-nfățoșată-n ramă, În
