"Moartea eram eu" – 20163 rezultate
0.01 secundeMeilisearchGeorge Vasilievici
„de o vreme înotai într-un zid. azi ai găsit ieșirea, pe partea cealaltă. eram cu tine când mi-a venit în cap asta: Te iubesc, moarte. Eu tot la tine mă întorc. Viața e doar o simplă aventură. Te iubesc, viață. Eu doar cu tine vreau să fiu. Moartea e doar o căsnicie aranjată. ai râs, tu ai fi inversat strofele. fie, le inversez, întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu) A murit George, cu îngerii lui cu aripi de lame de ras care fumează pe la spatele lui Dumnezeu și îi aprind lumânări în față. A murit George, cu copil cu ochi bătrâni, care a privit prea mult în interiorul lumii și a scos de acolo urâtele și frumoasele, fără să aleagă. A murit George, petrecut de necredința prietenilor în dispariția sa... în Săptămâna luminată... „Acum aproape patru ani făceam cunoștință cu George Vasilievici. A trebuit să-mi spună atunci cea mai cruntă veste. Că a murit tata... Nu am putut atunci ajunge acasă și am făcut stenciluri cu Tatăl Nostru în neștire, supravegheat de George, Mugur, Miki, Alina......
0 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Ludovico Ariosto
1474-1533 Autor al capodoperei Orlando Furioso, se naște la Reggio Emilia, ca fiu al unui demnitar, dar se formează la Ferrara. Se dedică de tânăr studiilor umaniste. După moartea tatălui (1500) rămâne capul familiei numeroase, ceea ce îl obligă să intre în slujba cardinalului Ippolito d’Este, iar mai târziu a ducelui Alfonso d’Este. Ultimii ani ai vieții și-i petrece la Ferrara, în pacea dragostei domestice, dedicându-se preocupărilor literare și organizării reprezentațiilor teatrale ale curții. La moartea sa era deja o celebritate nu doar italiană ci și europeană. A tradus din Plaut și Terențiu.
2 poezii, 0 proze
Diana Enachii
S-a născut la 10 iulie 1994 în s Abaclia r-nul Basarabeasca în familia lui Gheorghe Enachii și a Eugeniei Fuior. La vîrsta de 4 ani, Diana, împreună cu părinții ei, s-au stabilit cu traiul în Sadaclia, unde tînăra poetă a frecventat grădinița și cl 1-a. Începînd cu a doua clasă, s-au reîntors la Abaclia, unde a finisat gimnaziul la actualul liceu "Constantin Stere". În prezent, Diana este elevă la Liceul Clasic "Mihai Viteazul" din or. Cimișlia și activează ca redactor-prezentator, știrist și dj. la radioul din localitate - Radio Media Cimișlia - www.radiomedia.md . Prima poezie a fost scrisă pe cînd aceasta era în vîrstă de numai 7 ani. Cu ocazia Zilei Învatatorului, Diana a închinat primei profesoare o poezie scrisă de ea. După aceea, au urmat mai multe poezii, apoi s-a trecut și la concursuri în care a reușit să dovedeasca tuturor că iubește metaforizarea, cuvîntul, poezia. În anul 2005, la 5 aprilie, decedează Gheorghe Enachii - tatăl Dianei, moartea fiind cauzată de cancer. Cu...
17 poezii, 0 proze
FLORIN LEAHU
M-am nascut pe 12 iulie 1985.Dar asta sigur nu va intereseaza :) Am urmat scoala primara in perioada 1992-2000 la Sc. Gn. 117 din Bucuresti, iar liceul in perioada 2000-2004 la COLEGIUL NATIONAL "GH. AIRINEI" din Bucuresti, mai cunoscut sub titulatura de PTTR. Acum sunt, nu intamplator, student in anul II la Litere tot in bucuresti, bineinteles. Cele mai importante momente din viata mea (si bune si rele!) au fost reusita de a lua premiul I la olimpiada de limba romana, faza pe municipiu, pe cand eram in clasa a IV-a, si moartea mamei mele cu un an mai devreme pe cand eram doar in clasa a III-a. in rest nu sunt prea multe de spus despre mine: imi place sahul, muzica, volei-ul si, bineinteles, poezia. Sunt un romantic incurabil si viitoarele mele poezii de pe acest site vor dovedi din plin acest lucru.
29 poezii, 0 proze
Doru Alexandru
Parca nu mai era imbratisare contopirea aceea din urma, cand cu adevarat se topeau contururile, disparea carnea, ne uitam respiratia, mistuiti amandoi de o singura, insangerata si nesatioasa gura. De multe ori am nadajduit ca la capatul rapirii aceleia vom intalni, impreuna, moartea. N-am stiut cat ca poate fi atat de ispititoare moartea, atat de calda - voluptate fara spasm, beatitudine fara strigare. Mircea Eliade - Nunta in cer Yahoo ID: grydoryan
258 poezii, 0 proze
Immanuel Kant
Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală. În toamna lui 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg. Nu se cunoaște la care dintre facultăți s-a înscris. Urmează cursuri de filozofie și matematici (cu Martin Knutzen până la moartea acestuia în 1756) și de fizică. Kant se orientează spre secțiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (un soi de buchisire superficială a catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de a fi obținut toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile...
0 poezii, 0 proze
Victor Vlad Delamarina
Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...
2 poezii, 0 proze
Jaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
Platon
Platon (Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, student al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice și fondatorul Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria este marcată de războiul peloponesiac și luptele civile între democrați și aristocrați. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul...
3 poezii, 0 proze
Moartea eram eu
de Sorin Stoica
Trei lovituri de metal în ușă, cu pauze înfiorătoare între ele, m-au trezit speriat în creierii nopții. Pradă penei de curent cauzată de furtuna ce începuse încă din seară, am aprins o lumânare,...
copilul si moartea
de Tiepac Alexandru
Copilul și moartea Eram copil când am văzut pentru prima dată un om trecând pe stradă era destul de bătrân dar mie nu mi s-a părut ceva deosebit. Eram copil când mama mea a venit la mine și mi-a dat...
Moartea unei amintiri…
de Rivis Ioana
Aceeasi banala dimineata pe o strada prafuita de tara…Cocosul incantat ca acum isi poate relua vocalizele, gainile plictisite de acelasi concert, lumea innecata in aceeasi vesnica rutina, iar eu…eu...
Teodor Dume, carte: Eu, Dumnezeu și lacrima din colțul ochiului
de Teodor Dume
Dragii mei! Țin să vă fac cunoscut apariția unei noi cărți care poartă semnătura lui Teodor Dume. E cea de a 33-a carte de la debutul meu în volum (1985) cu titlul Adevărul din cuvinte, carte apărută...
cupa amintirii
de Ștefan Petrea
Împreună eram eu cântec și tu lebădă, îți scriam moartea din odaie nemurind ci doar plecând în zări în urma ta lăsai o tristețe pipăibilă cu degetele de văzut pe Dumnezeu singurătatea mă înhăța de...
Exercițiu spiritual. Preludiu la Machabeea
de Mircea Robert
Pe la 1560 și ceva într-un sat trist din Normandia Eram eu și tu și Sfântul Laurențiu, Călăii erau în fierbere Pregătind grătarul ațâțau focul Smulgeau hainele sfântului, dezgoleau un trup plin de...
generații
de Macovei Costel
eu te-am făcut, eu te omor! știu, sună cunoscut pentru că străzile erau pline de arome de pâine proaspăt scoasă din cuptor și derdeluș și vechi colinde comuniste când vara incepea cu cercei de cireșe...
Geneza
de Hirja Bogdan MArcel
Geneza La inceput era cuvantu-mi, si cuvantul eram eu, ce spuneam era porunca pentru tine un biet ghiocel intr-o gradina cu flori, ce tu le dobori. La inceput eram doar eu,misterul, cel pe care tu...
Clubul rataților idioți frustrați terminați
de Fernando Vidal
Eu m-am schimbat. Vreau să fiu adevăratul ratat. Viața nu are nici un rost dacă o trăiești pentru un scop de rahat. Voi trăi ca și cum fiecare secundă e ultima. Asta știu toți, dar ei nu știu că...
până când viața ne va despărți
de ioana negoescu
azi am aflat că nu moartea ne va despărți, ci viața. e ceva obișnuit. doar că nu știu cum să trăiesc mai departe. așa că dansez. mi-am cumpărat multe cărți. mi-a plăcut să stau pe trepte în...
