până când viața ne va despărți

azi am aflat că nu moartea ne va despărți, ci viața. e ceva obișnuit. doar că nu știu cum să trăiesc mai departe. așa că dansez. mi-am cumpărat multe cărți. mi-a plăcut să stau pe trepte în cărturești să citesc. apoi nu le-am mai pus la loc. le-am luat cu mine. pe tine nu te-am luat niciodată cu mine. ai alunecat cândva între rafturi. oamenii trec pe lângă tine. le pare rău. degeaba le explic că nu au de ce. că ești poet. nimeni nu mă aude. nu știu cum. poate că o fi iarăși un vis ca acela în care te-am visat cu un șirag la gât. la început am crezut că sunt perle. abia apoi am observat că erau lacrimi. prima eram eu. mă rostogolisem amară și albă pe podea. nu te aplecai deloc. înfigeai acul în lacrima următoare și o adăugai cu grija unui colecționar în loc. totuna. tot albă. viața își face loc între noi și cred că e bine. eu dansez de teamă. și împotriva restului lumii dansez cu inima cât un purice ca să nu încremenesc de durere.