cupa amintirii

cine să mai aibă timp
de un text mărunt ca al meu?...

a ajuns un site de scandal?...

Nu ți se pare cam deplasat să te rățoiești la cei care aleg să te ignore? Au semnat membri acestui site vreo adeziune la Asociația Caritabilă Stefan Petrea sau vreun contract în care se obligă să te comenteze pe tine? Nu crezi ca e un semn cu privire la calitatea producțiilor tale când ceilalți aleg polemica sub alte texte în detrimentul comentatului textelor tale? Dar tu de ce nu comentezi pe alții, de exemplu?

eu văd pe site scandal...

Dragă Ştefan, nu este frumos să te foloseşti de polemici pentru a atrage atenţia asupra textelor tale. Aşa cum spune şi Claudiu, ai putea şi tu să ai comentarii constructive pe site, fiindcă aşa e frumos. E o chestie de reciprocitate. Să nu-mi zici că nu ai timp sau posibilitate, dat fiind locul în care te afli, fiindcă urmărirea discuţiilor de pe site trădează faptul că ai suficient timp. Cât despre textul tău, nu-mi place că atunci când te enervezi, din diverse motive, o dai în limbaj vulgar. Mai ales că tu eşti o fiinţă spirituală în scrierea ta şi cauţi mereu divinitatea şi părinţii, în special Mama. Să zicem, totuşi, că strofa a doua este pe gustul meu, la care adaug şi metafora morţii din prima strofă. Un câtec de lebădă compus din două părţi separate, e ceva interesant. Te rog să revezi finalul primei strofe.

să zicem că incidental te nimerești la o înmormântare și nu e rost de plecare. Ce faci? Stai smerit într-un colț, cu capul în jos, așteptnd să primești o porție de colivă și un pachețel pentru acasă la care să zici și tu Dumnezeu să îl odihnească? sau le reciți participanților poezia ta, cerându-le părerea, eventual parând cu tradiționalul: „viața merge înainte!”

Gândește-te! În funcție de ce răspunzi voi știi mai bine cu cine am de-a face.

P.S.
Nu voi comenta poezia dumitale!

Ți-am citit câteva texte mai vechi și am văzut că sunt cursive. Deci poți să scrii cursiv, dar experimentezi. De altfel, cred că e imposibil să nu ai măcar o mică idee despre cum se face autoevaluarea după ce ai scris câteva mii de texte. S-a creat un fel de obicei, ca să nu spun o relație. Ceri păreri sub diverse motive și în aproximativ 90% din cazuri cineva îți răspunde.

ți-am mai zis că nu mă pricep
la comentarii...

da, așa-i..

nu știu ce să vă răspund...
Și de ce nu vreți să îmi comentați textul?

chiar şi lăsând 2-3 rânduri, aşa că nu o mai da de gard. Iar dacă faci, din grabă, vreo greşeală, vreo cacofonie sau vreo literă în plus la un substantiv sau verb, e ceva peste care putem trece cu vederea. A greşi e omeneşte şi nu trebuie să ne scoatem ochii pentru lucruri minore. Aşa că, vreau să te văd mai activ!