Poezie
Amândoi
1 min lectură·
Mediu
Amândoi aveam un morb de iubire,
inimile noastre atârnau de sângele moștenit,
în patul nostru făceau dragoste Adam și Eva,
în întunericul păcatului
ne suiam brațele pe trupuri
atingându-ne în locurile tăinuite,
strigătele noastre erau precum cele de muribunzi
respirându-ne reciproc păsările de pe guri,
sărutul ne stătea pe limba vorbită de Dumnezeu,
înapoindu-ne după aceea în oameni.
Îmi ascuțeam cu cerneală stiloul
dar tot nu puteam scrie tot colosalul acela,
era noapte și
scriam la lumânarea ochilor tăi
despre
chipul tău în ramă de stele,
aveai în obraz oglindită în lacrimă luna,
deveneai icoană,
îți veneram tăcerea și
nici o altă enigmă
nu aduceam în odaie.
02805
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Amândoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14188939/amandoiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓chiar dacă patetismul poemului tău este, uneori, melodramatic, cred că originea sentimentelor tale este naturală, autentică. Nu îţi este teamă să fii ceea ce eşti, sincer până în măduva oaselor. Ai păstrat şi doza de spiritualitate prin palimpsestul biblic, ai păstrat şi senzualitatea, pasiunea trăirilor tale, iar metaforele sunt foarte reuşite, chiar dacă aceea cu respiratul păsărilor pe guri o mai foloseşti şi prin alte părţi, asta ca să îţi arăt ce memorie am. Sincer îţi spun şi eu că te prinde bine versul alb, iar acest poem este unul foarte reuşit. Felicitări!
0
ȘPîți mulțumesc!
0