Zvera End

Eu va multumesc pt ca v-ati oprit aici, ati citit, ati simtit si ati vibrat cu povestea! 🙏 Nu e doar literatura ci e totul adevarat prin mii de caleidoscoape si milioane de bucati pt cine stie sa le priveasca. L'enfant c'est toujours moi! Sunteti deja buna! Noi toti invatam unii de la altii ca niste vase comunicante, pline de viata, veselie si Har! Multumesc.

O voce distinct postmoderna, fracturata dar unduioasa in spleen si in strange, americaneste asa. Intri in atmosfera ca intr-un club de jazz parasit, niste scaune scartaie impromptu, finalul te loveste in moalele capului si, in fumul de tigara itit de nicaieri, simti, stii, asa ca murmuri in barba alba (ma rog, daca as avea!): hmmm, a fost poezie aici. Asa ca te intorci. La Strange Jazz. Asa ar trebui sa se numeasca, zic eu, barul asta daca ar exista.
Anyway, as vrea sa citesc proza scurta si strange scrisa cu vocea asta auctoriala. Merci! :)

Puteam să scriu "incă suspină ïncet". Sau "incă urlă". Dar am lăsat "muge" pentru că are masă, carne, presiune. Nu doar suferă: răsună din adânc, animalic, aproape imposibil de stăpânit. Și contrastul dintre „tace” și „muge” e mult mai violent-memorabil.
„Suspină încet” ar fi înfrumusețat durerea. „Muge” nu o înfrumusețează; o face adevărată.

E special pus să deranjeze. Să doară. Să contrarieze și contrasteze.

Virgula marca o cezură afectivă. Punctele de suspensie au alt rol și nu le voi folosi aici. Sunt filolog la origine, licențiată în analiza critică a discursului, deci cunosc regulile; alegerea a fost deliberată.

Multumesc mult! E si o pictura asociata cu textul. Poate o s-o v-o arat candva. :)

Pareti cam zgarcit la 10 :)) Dar mai incerc! Am si mini proza dar mai umoristica. Recunosc, am scris pe moment. Am vrut ca toate acestea sa nu moara, sa nu piara de tot si nici din memoria mea - pericol mare. Sa nu se piarda de tot. Sa ramana un strop din imanenta clipei. Nu m-am preocupat prea mult de perfectiune, editare sau imaginea mea. Insa vad si ca aceasta e o munca cu sens. Poezia e o viata mai veche a mea, poate cea mai veche, de dinainte de calculatoare, antreprenoriat si a picta. Nu vreau sa piara lucrurile astea sau sa le pierd si sa le uit. Cred ca ele au o viata a lor imediat ce le produc. Doar sa nu le uit. :)) Scriu si in alte limbi dar nu stiu daca e permis aici.

Va multumesc mult pt grija, analiza si preocupare. Am scris mult, de copil, pe orice: servetele, foitze zburatacite in sacose pierdute si ele, calculatoare si harduri externe - pierdute pe alte continente. N-a stat nimeni sa citeasca, sincer, eu cu atat mai putin imi amintesc, deci, grija dvs ma flateaza si ma onoreaza. Si imi desconspira lipsa diacriticelor, nemestesugul si graba. Dar la melodicitate nu umblam! Caci poezia este matematica dar este mai presus de toate - muzica si joaca!

Domnule profesor, le luati prea ad literam pt poetul zburdalnic preocupat mai mult de melodicitate, sentiment, perceptii, sinestezie, ritm. Nu a fost publicat nimica, atunci a fost scris poemul, totul e un proces...in desfasurare. Deci poate ma sucesc si procedez cum spuneti dvs si apoi...iar ca mine :)))

Era imperfect dar e mai bine cum spuneti dvs, prezent. Acus schimb, merci!