Vlad Colceriu

De mâine, în zori Am să-ncep universul! Zburam prin eter Eram gând și fratele meu, Eternul prunc, Timpul, făcutu-s-a cuvânt. Apoi un punct și el știa Că prima buclă-i cea mai

Venit-a vremea Lupilor cei Albi, Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare Și fiecare lup ce-a mai rămas, Cuprinsu-i iarăși de turbare. În fiecare din nepoții săi, Un Decebal se scoală în

Te poți lipi de orizont dacă te fâțâi dintr-o cameră în cealaltă cu bâzâitu-ți caracteristic. Te urmăresc uriași cu ziare în mână chiar dacă tot ce vrei este să treci dincolo de el. Îți

Am furat toate versurile din lume Si s-au amestecat Cerul peste roșu și copacii Stau cu coroana alături de lilieci În peștera în care lumina a rămas la ieșire. Și ele, toate iubesc

Călătoresc De ce aș sta aici să te respir zilnic? Mă-nfoi și te arunc lângă mine Ca pedeapsă că vreau să te schimb. Dacă eu aș fi tu și tu ai fi mereu eu Mi-ar sări iarăși rândul la aer Și

A rămas deșert și totuși câteva pâlcuri de ceva prind rădăcini în mine Dar mă strâng... Cred că toate cele ce le purtam în suflet mi-au ramas mici și nu îmi mai plac... Sau poate nu mai

Am întors și celălalt obraz Și nimeni nu îl pălmuiește. Aștept și strig: Dați frații mei! Loviți-mă cu toată puterea voastră! Pedepsiți-mă, căci am greșit... M-am îndoit de mine crezând în

Printre biserici de tot felul, Și sfinți cu cruci și semiluni, Citesc din cartea ăstor vremuri, Și vă numesc pe toți nebuni! Vă cer să mă priviți în ochi Să-mi spuneți voi, ce sunteți

Pe cărarea spre Lumină, Trece anevoios, un frate. Și se-ntreabă, și se zbate Se agață peste tot, Cade în genunchi și-n coate, Se îndeamnă și se lasă Aruncând priviri în gol, Caută și se

A mai urcat un centimetru Și a cotit-o la stânga spre Inimă. Dar ceea ce nu pricep sunt, Acele pauze care le face… Parcă s-ar opri în stații Să coboare sau să urce, Mereu alte dureri. Le ia

Totul sau nimic n-am cum… Nimic nu am, am totu-acum, Sau n-am nimic oricum! Și de-aș avea mai mult acum Nimic n-aș ține, nici n-am cum! Căci din nimic, tot de-aș avea, Nimic n-aș lua, nimic

Când Dumnezeu a făcut Lumea, Ce-o fi fost oare, în capul lui? S-a gândit probabil că face ceva, Spre care ar avea ceva înclinație, Ceva care, poate mai apoi, Să devină un Hobby. Și cred eu,

Parcă văd câți s-or bucura Să afle că "aștia" au găsit leac… Pentru orice boală!... Uitând cât de necesar este "“a boli"”, Atunci când, nu mai esti sănătos! S-au îngrămădit toți ologii La

Parcă e un blestem să citești Poezia ta, mereu scrisă înainte, De către alții! Pare că e un perpetuum mobile De speța întâi… Aceleași versuri ies din noi La intervale regulate. La

Pana si ideea asta de Toamna… Se mai vede verdele si pare nelalocul sau. E prea mare vuiet de praf si stropi inghetati Si prea multe suflete sub O singura bucata de carton… Pe partea

Dunăre, bătu-te-ar sfântul, Cât ne-ai mai udat pamantul ! Dar mai mult ca tine, zău, L-a udat cu lacrima, Ruga către Dumnezeu, Dorul după-al nostru bine, De la Maramu'... la Tine. Chemat-ai

Astfel, nimic din ce nu vom fi vorbit, Nu se va mai scrie! Nimic spre și dinspre imprimerie, Mai știe dracu despre ce, Urlând, răgea, în nuștiu când, Cu cornu-adânc înfipt,adânc... O capră.

Hoinar, printre resturile unor Diverse chestiuni, Observ cum liniștea emite un ecou Și ceea ce este de vibrat, vibrează! Încă. Ocup o terasă și transpir o zi oarecare, O șterg de pe frunte cu

Dacă aș încerca așa, fără vre-un motiv Să scriu ceva, aș scrie exact ca acum... După două ore, parcă ceva s-a schimbat! Lucrurile sunt exact ca la început Și tot eu scriu. La trei ore

Înecat cu tot ce nu pot înghiți Pe lumea asta M-am sufocat si am învațat Să trăiesc fără pic de aer. Să mă imit zilnic, Ori de câte ori mi se cere Câte “un EU” la comandă. Observ că fără

Ești ceea ce scriu. Ești în mine si curgi, te imprăștii prin carnea mea și cu dureri prelunge m-alinți. Ești acel înger pentru care mă rog să aibă putere. Ești oglinda în care mă

De sub sălcii, pe sub Șugău, Pe lângă Cocoșel, Pe sub Pod la Gară, Din curtea Școlii, pe Chindeni de-apuci, Mai știi acei doi “Luci” de odinioară? Și ăla mare a lui Nucu de la C.E.C.