Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așază-mi-l pe gene, să-mi pară grele, să-nchid în ele lumea ta, cu josul în sus, așa, cu zenitul căzut peste nadir! Așterne-mi albastrul peste deșert și peste urmele
VCVlad ColceriuElitism
Din dragoste de lirism și elitism poetic, cei mai mulți nu vor scrie despre hemoroizi! Nu vor înălța cântări fisurilor anale și nici nu vor încuviința ca splendoarea acestei anatomii să le fie
VCVlad ColceriuPaleo logic
vers, după vers, după vers, după floare, după rază, după mers, din adânc, din haos pur, din pronaos, din cântare, din suflare... ce oracol, ce visare! despre cosmos, despre lut, despre amalgamul
VCVlad ColceriuOlfactiv
poți spune oricând că te întrebi obsesiv din prima zi în care cărarea desena peren, nisipul din buzele mării prea dulci, de ce au mai surâs înalt, galaxiile și sorii învăpăiați, cu șansa
VCVlad ColceriuDe sus
diverse clipe în ipostaze ce interpretează vibrant aurore care, boreale, așten în cer stalactite ce curg spre muritori... căutarea te paralizează în spectacolul de umbre, care se remarcă
VCVlad ColceriuDin când în când
faci totul aluziv și-acum depind, în mare măsură de contrastul pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând, oribil, etern și nonșalant, din când în când... faci dinadins să pară că nu merg
VCVlad ColceriuSofisticat!
pe aceeași pală de vânt, o mirare a firescului în sine, despre-o nu știu ce fandosită de fantezie a culorilor a descris o traiectorie ciudată de spirit, prin oceanele unei materii cenușii...
VCVlad ColceriuCatren tembel
orb și mut și paralitic, înfumurat și prea părtinitor, sunt prea copil și te iubesc prea criptic, nu pot să plâng, să râd, să sper, nu pot să mor! inconsecvent și mincinos, un ignorant rizibil mă
VCVlad ColceriuOglinda
dacă ai întins mâna spre sufletul unui copil, el îți va așeza inima-i plăpândă în palmă, și-ți va căuta din priviri acel jurământ că nu-i vei răni aripile, îmbrățișându-te cu spiritul său pur și
VCVlad ColceriuPăzea că vin americanii!
păzea că vin americanii să ne apere... tehnologia a lovit ca norocu’ chior și acum totul e magic! mișcăm pixelii pe pereți și ne umflăm în pene că am depășit babuinii la confecționat cipuri
VCVlad ColceriuÎn blugi...
sunt cel mai bun la „făcut trotuarul”... îmi arată aifonul câți kilometri am plâns pe zi și-mi spune că „în această săptămână ai făcut mai puțini pași decât în precedenta”... păi „ba bine că nu”,
VCVlad ColceriuExact în centru
dacă n-am putea ”zâmbi” unii la alții, când ieșim din drogherie, am ști fiecare ce fel de doftorie se pretează, pentru a ne mai cârpi, pe ici, pe colo, poate, poate, să mai prindem câteva cvartale
VCVlad ColceriuArd...
Ard pruncii în maternități, acum, în viitor, Spitalele ne sunt conduse de cretini și cioclii, Ne râd în față mediocrii, Ard doftori, ne privesc în ochi și mor... A început să ardă tot în jurul
VCVlad ColceriuUra
Se-nchide parcuri, cafenele, Se-nchide inime și minți, Se-astupă guri, se-nchide școala, Biserica se-nchide, no more sfinți... Se-nchide tot ce începuse-a se deschide… Loaț deci almanahe și
VCVlad ColceriuPătrate în derivă
Când curge timpul și-l asculți, Când inima-i deșert și doare, Când cu piciorul cel desculț, Simți o smerenie-oarecare... Când ești cu pieptul dezgolit, Și suliți simți cum te înțeapă, Atunci
VCVlad ColceriuPăcat
în lume, păcatul e văzut frumos, i se zâmbește! obrajii roșesc în preajmă-i și i se scriu povești în cântece și poezii, în suflete el, originarul, se află statuat la nivel de artă, din gând, sub
VCVlad Colceriuoglinda
poate cerul la un moment dat să coboare atât de aproape de noi, încât să ne oglindim ochii în cer? știați că-n lume nu există regi? copilul care încă plânge în tine e turbat că îl
VCVlad Colceriusalcâmii
au sădit salcâmi peste tot, pentru flori și lemn magic și pentru albine unii îi taie, îi ard - blestemul salcâmilor nu îi urmărește ci îi transformă în negrii sub pleoape, gemeni ai fricii și
VCVlad Colceriudiversitate
am auzit că se duce un război undeva îl caut, să mă lupt, să izbândesc să fac chestii... am privit în jur și am văzut mii de morminte morți umblând fără a ști nimic... pe care câmp au căzut,
VCVlad Colceriunedumeriți
șoaptele palide vărsate la lumânarea lunii, ce privește de afară cocoțată în abisul negru, cu pistrui licăreți și cu câte-o cicatrice de o secundă, după care alergăm cu conuri lupate în capete
VCVlad ColceriuDesuet
O atingere de priviri în oceanul fantastic de umbre, Litera cu care începe cuvântul lui Ioan Și bucata de plastic care ațâță spițele-n viteză, Sunt incompatibile, ai zice, la o primă vedere! La
VCVlad ColceriuMa' story
Am două mâțe și un Jack Russell, Am un monitor de treijdoi de inci, curbat, Am două geci de iarna, una mișto Și una așa și așa... Dar parcă aia mi-e mai dragă! Mai ales atunci, când e
VCVlad ColceriuRatusca din cada
De când am început să simt că-s om, Mă doare! A paralizat ceva, cândva, mai jos de suflet, Undeva lipit de spinare și stă acolo, Belește fasolele la dialogul cu mine, Ca un chibiț dureros! E
VCVlad ColceriuÎn două
A mai răsărit unul, unul ambițios! lângă ceilalți, cărora le-am uitat numele și întrebuințarea, ăsta de-a venit acum, are chef de muncă! Nici nu a ajuns bine, să bea un pahar cu apă,
VCVlad Colceriu