Rămâi

în care hohot-ul acela prelung de rouă, nu numai că aduce ineditul, dar paradoxul lui oferă multe căi de explorare semantică. Juxtapunerile folosite mă duc cu gândul la Paz şi Bosquet. La ei, tehnica poetică consta în concentrare şi alăturări năstruşnice, paradoxale, surprinzând prin imaginaţie, inventivitate. Poemul mi-a atras atenţia şi prin faptul că abordează tema întoarcerii lumii cu josul în sus, pe care am folosit-o şi eu, de ex., în poemul Verticalitate. Ce-i drept, eu, acolo, despre durere, iar dv., aici, despre iubire, ca şi cum ar fi o continuare fericită pe fluxul inspiraţiei aedice. Felicitări!