Poezie

Din când în când

2 min lectură·27 septembrie 2023

Mediu

faci totul aluziv și-acum depind,

în mare măsură de contrastul

pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând,

oribil, etern și nonșalant, din când în când...

faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând,

nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi,

chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate

neinteligibil, într-o poveste cu tâlc...

și, de când s-au scurs, mai demult,

clepsidre-ntregi de plaje,

ne-am cuprins într-o îmbrățișare

pe care statuile au plâns-o și atât...

cu toate că doare, hoinăresc profund,

de mână, sub soare, cu ode zise

scurt, concis unor metafore răsfățate

și privirilor mirate, care-și caută retina...

uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea,

fără explicație m-aș întoarce

spre partea din care răsare tot timpul,

aceeași explozie de lumină, mereu!

ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri

altundeva decât, concentric, în simetria

ce imită fildeșul colorat optimist,

în spirala unui scâncet viu.

parcă ai vrea să revii de dincolo de

gestul infantil, care, cu ochiul albastru,

l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate,

cu gust asurzitor de cheie sol.

și-atunci răspunsul la întrebare,

mereu în gând, din când în când,

ideea că prăpastiile au flori de colț

cu catifea perenă, e înspăimântătoare!

011.047

Vlad Colceriu. “Din când în când.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-colceriu/poezie/14174077/din-cand-in-cand

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Pasajul de poezie de draagoste aici, am simțit acolo o ardere intensă, sentimente clare și puternice ale cuiva care trăiește ce scrie