Vlad Colceriu

Încet apoi tot mai real, Dureros mă scoli din somn. Simt cum se mufează fiecare sinapsă Si cuplez. Arunc țoale pe mine Și decolez gândindu-mă că ceva am uitat! Chiloții tăi încă zac acasă

Faptic sunt alături de tine. Mă atașez repede de oameni, La fel și de anumite femei, uneori. Dar cu haina În degetul arătător Pe spinare, Zâmbesc mereu când plec. Uneori...

Mă caut prin buzunare, Mă pălește un râs că simt, Un coi că-mi atinge țepos Degetul infipt în el, Prin pânza putredă. Holbez apoi priviri Spre pantofii scorojiți, Rușinate, cu capul

Nimic nu se compară cu o ciorbă de burtă, Cu un \"ardel\" iute și peste arșiță Să torni o limonadă! Înecat cu aburi din bere, Acut, încerc să te uit. Compar perioade și te văd Acum clar, cu

Pesemne că timpul... Vasăzică El mă grăbește așa! Curge prin aer, zvârle curcubee peste tot! În parc picură ploi și la apus atârnă un Soare Chiar lângă nori. Il face roșu apoi, pe alb,

Deja plictisit, chiar sictirit... Călătoream cândva la pas, Prin propria-mi viață. Cred că nu realizam și se succedeau, Cândva chiar vedeam, Imagini, din viață. Am tresărit deloc

Pari ca trezit din somn! Te uiți speriat încercând cu greu și spre mirarea ta, aproape insesizabil, să iți revii. Ești defapt chiar tu în acea oglindă. Dar privirea șireată, trecută aș