Poezie
Lupii Albi
2 min lectură·
Mediu
Venit-a vremea Lupilor cei Albi,
Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și fiecare lup ce-a mai rămas,
Cuprinsu-i iarăși de turbare.
În fiecare din nepoții săi,
Un Decebal se scoală în picioare!
Ajuns-am iarăși timpuri tulburi tare
Și ochi de lup sticlesc în ochii tăi!
Din fiecare sat răsună sus pe deal,
Urletul lung al buciumului vostru,
Adună lupii-n haite de război,
Fierarul bate-n fier și zice "Tatăl Nostru".
Ajuns-am iar la capăt de răbdări
Și inima ne e amară,
Venit-a vremea Lupilor cei Albi
Și a bărbaților de neam și țară.
E totul pân’ aici și nu mai merge!
Ce-a fost de dres, nu se mai poate drege...
Nu-i dregător să dreagă ce-ați făcut
Neamului asta răbdător și mut!
Ne-ați luat pământuri, codrii și copii,
Din lemn facut-ați roți pe care ne-ați tras de vii!
Cu-al nostru aur țări ați cumpărat
Și din al nost pământ bucate ați mâncat...
Și rupt-ați țara asta în bucăți,
Ați sfâșiat-o toți, hiene ce sunteți!
Am plâns prin codrii și prin țări străine
Dar lupii ies pe rând din strănepoți.
Venit-a vremea Lupilor cei Albi!
Și suntem plini de foc, nevoie mare,
Răbdare doar s-aveți să ne vedeți,
Din oameni cum ne vom preface-n fiare!
Noi n-am murit! Noi, Lupii Albi,
Am stat și am crescut în fiecare.
Preoții noști ne-au binecuvântat
Și haitele se-ndreaptă spre altare.
Ceahlău, al nostru Kogaion,
Bucegi cu Sfinxul pân' la Baia Mare
Și Apusenii cu ai noștrii moți,
Ce pus-au căpetenii la hotare.
Noi zâcem gata! Ne-a ajuns!
Și duce-ți-vă... unde dracu-i dus!
De nu, jurăm cu sacru jurământ,
Scula-vom chiar și morții din mormânt
Și ne vom bate iar pentru acest pământ!
N-om mai fi slugă la-mpărat!
Tătuca n-o mai sta îngârbovat,
Măicuța mea nu va mai plânge-n prag,
După feciorul ei cel drag!
Și al meu steag zbura-va-n sus!
Drakones-ul pe munte va fi pus,
Acolo lângă Cruce-n Craiman,
Zidi-vom iarăși tot ce-a fost distrus!
Să știe tot românu că trăim!
Că lupi suntem cu toți și nu murim,
Că nu ne închinăm nicicând,
Că nu putem trăi din nou decât luptând!
Să știe lumea-ntreagă despre noi,
Când noi scriam pe lut, ei umblau goi,
Când noi aveam un singur Dumnezeu,
Ei nici n-aveau pământ!
016.106
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Colceriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 369
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Colceriu. “Lupii Albi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-colceriu/poezie/14012390/lupii-albiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un Dumnezeu aveam, unic și sfânt/Iar ei lipsiți erau și de pământ
sau
Un Dumnezeu slăveam, unic și sfânt/Ei suflet n-aveau, și nici măcar pământ.
Cu plăcerea lecturii, Simion.