greșeala de a fi om

îmi place în special felul în care păstrezi constant tensiunea cap-coadă în text, plus că are și tupeul ăla care atrage. Dacă în prima strofă filozofarea "prin care încearcă să-și apere/apartenența de ne-apartenență/a fi de celebrul a nu fi" e un pas necesar spre a finaliza într-un mod jucăuș/sprinten și anume "verde sau roș împărat", a doua strofă e o strofă completă, ar putea sa supraviețuiască singură. Transmite, asta e foarte important. Am citit și din urmă, mai sunt texte frumoase, unele scrise bine dar cu un ton ușor crispat datorită laturii subiective. Las aici un semn de apreciere și încurajare, mai trec să citesc!