Any Tudoran

în seara asta vom fi doi hoinari rătăciți benevol în Cuba anilor 60 pe o terasă somptuoasă cu orchestră ne va cânta Evora de inimă albastră vom suferi profund ca doi masochiști

îți amintești eram două păsări inutil de libere zburând la unison peste iarba încolțită din noi uneori îngerii pictau cu penele noastre o zi însorită să nu intrăm în depresii de atâta

iți amintești eram lumini de amurg oglindite în lac se topise cerul peste noi valurile reverberau note de pian și dansam desculți în iarba nu râde cum adica nu erai tu recunosc mi-e dor

ard de nerăbdare să citesc următorul poem născut prematur în spațiul comun beat de entuziasm rahitic un pic autist un pic viermănos calități necesare unui handicapat social sănătos

în viață strângem avizi mormane de trăiri reale pentru momentul când obosiți ne hrănim până la epuizare din stocul existent dintr-o incursiune în trecut nu te întorci niciodată cu mâna

m-am născut de ziua morților într-o toamnă.. lumânările ardeau pe înserat în dealul cimitirului catolic când popa unguresc și-a deschis larg roba ca aripile negre ale liliacului mama a

ziua asta cade ca un portjartier uzat pe glezna serii am senzația că un mal de poezie s-a prăbușit peste mine uneori mă gândesc la Dumnezeu dar cred că este ocupat cu lucruri mai practice iar

știi cum se numește un adevăr mort? cadavru' cadavru' unui adevăr zace pe stradă de ieri trecătorii au sunat poliția pompierii hingherii nu a venit nimeni salvarea era în

caniculă fumez și birjăresc cuvintele în gând poate ar trebui să le pun capră să sară coarda într-un picior să le pun nud pe un soclu' din grădina botanică a orașului să...

o altă zi în care ne puricăm de cuvinte ne înghesuim catrafusele în umbra pașnică a detaliilor fără sens ologim sentimentele și le trimitem la cerșit în intersecții iubirea e doar un

chiar dacă investesc în toate tăcerile milioane de cuvinte voi rămâne la fel de lucie ca un glob de cristal proaspăt ieșit din mâinile unui șarlatan... mai bine le învelesc într-un manuscris de

când te-am văzut ultima dată purtai colțul zilei pe umăr ca un trofeu din ultimul faliment sentimental căzut victorios sub fustele unui trecut prematur ploua la orgă cânta un naist cam beat

sunt în starea aia știi tu... când nostalgiile stau gură cască în rochii de bal și lenevesc pe cheiul pustiu când simt cum încărunțesc bocancii subit și aștept să cadă ore mălăiețe cu pene

la granița dintre păduche și om stă mereu santinelă un fir anemic de păr păduchii inutilului flutură un steag zdrențuit în semn de capitulare lumina prezentului și umbra trecutului joacă de-a

eu scriu pentru merele roșii pentru puzderia de stele care mă ignoră regal și pentru lebăda albă din versul lac scriu pentru prietenii necunoscuți pe lângă care am trecut într-o vară pentru

în târgul ăsta se poate negocia orice de la clanță la balanță... o zi de naștere cu mâneci lungi mătase china nasturi de cordoba costă cât o cofă de espresso băută pe terasă la

îngerii intră întotdeauna prin ușa din spate cu halatul pe umeri se așează pe marginea patului și picură iubire-n perfuzii până salonul devine neîncăpător bolnavii levitează fericiți pe holuri

în ziua învierii se aruncă cu pietre în toate tălpile netatuate cu iubirea aproapelui alții pun în palmă tăcerea ca monedă de schimb pentru paradisul expulzat infernal conștiința cade ca o

credeai că trecerea ta nu lasă urme ți-a rămas imaginea imprimată-n oglinda din hol când mi-ai lăsat cheile sub anotimpuri îmi amintesc ultimul ceai băut sub umbrela unui gând

m-am trezit într-un vacarm îngrozitor în mijlocul unui miting de proporții zilele trecutului s-au revoltat cereau daune morale pentru timpul irosit din memoria colectivă am reținut o zi

sunt bogată am pământul natal tivit sub unghii un vis în arest preventiv și un prieten poet de cursă lungă pe ruta marilor speranțe primăvara ne intersectăm asteniile uneori îi plătesc

-nu domnule câinele ăsta știe să latre doar românește urlă în aceeași limbă la lună e ciobănesc românesc mioritic nu suportă zgarda de nici o culoare mai nou a dezvoltat o pasiune pentru

în seara asta norii rămân constanți dăm un tur de spitale poetice angrenate în vindecări miraculoase unii fac sex alții gargară cu rime expirate sau se sinucid între pereții înguști ai unei