primul oraș declarat cerșetor profesionist

Imi place foarte mult poemul. De-as fi putut, ti-as fi dat o stea din tot sufletul. Felicitari.

Sunt in aceeasi situatie nu detin stele...Bucuria prezentei este mai mare decat o stea! Multumesc si eu din suflet!

Otti, ai dreptate nu stelele sunt importante și ele mai mor câteodată...
important este daca reusim sa transmitem ceva un sentiment o emotie...
Mulțumesc mult!

LIM, mulțumesc mult! Impresionată de comentariu!!!

o seara placuta!

doamna, daca va imaginati ca amestecand voios concretul cu abstractul, realul cu oniricul si insolitul cu banalul cadeti peste una din vechile retete ale avangardei, as zice ca va inselati. oamenii aia strangeau ei logica de beregata, dar ramaneau coerenti si oricum, din cand in cand o lasau sa respire, evitau cliseele, si mai presus de toate aveau vorbele la ei. nu intru in detalii, textul e plin de traznai. in plus, va exprimati cu o stangacie exasperanta. n-as fi intervenit daca n-as fi vazut stelutele pe un text, dupa mine, de atelier.

D-le, radu stefanescu, citindu-va ''trăsnăile'' m-am liniștit! Cu siguranță nu avem afinități comune... Si sigur nu sunteți bine plasat in postura de a arunca cu piatra! Cel putin nu la nivelul de ''critic'' sigur primesc cu placere orice interventie orice sfat de asta este public poemul dar imi rezerv dreptul de a tine cont de pareri mai avizate, cu mult respect va multumesc pentru timpul acordat!

O viziune sumbră a orașului entitate investit aici cu însușiri umane, un fel de très malade cu fii cerșetori, orizontul închis în ghiozdane, viitorul incert, un seism sufletesc exteriorizat în imagini voit decadente, nu sunt altceva decât motive poetice pentru a scoate în evidență finalul: natura eternă „pasivă” în mersul ei continuu și diferit, în fața căreia eul liric se tânguie, se confesează, se reculege. Mi-a plăcut mult!

"Cu siguranță nu avem afinități comune..."
de acord, dar, dupa modesta mea parere, ati comis un adorabil pleonasm. e ca si cum ati spune "nu ne potrivim in comun, ci doar separat". sau nu l-ati comis, ceea ce ma-ndreptateste a spera ca odata si-odata...

cu multumiri pentru timpul iremediabil pierdut,
un trecator

initial am crezut ca poezia este scrisa de un copil..la fel cum desenele cu creta colorata pe asfalt


ritmul - "orasul meu paralizat in urma unui atac cerebral
a ramas cu un handicap social sever
se crede Napoleon si tine discursuri imaginare
din Turnul" etc

aduce cu instructiuni de folosire a manivelei la vagoanele hidraulice

sustinerea - din perspectiva ideii: stangace si in contratimp (pasari care zboara dupa ceas? nu stiu ce e sfertul academic)

de ce ar umbla depresiile nude pe strazi DOAR toamna? In general toamna si primavara se invioreaza; nu cititorul a fixat contextul

blonda roscata e "pasiva" sau masiva? in fine..

sustinerea - din perspectiva metaforei: cat se vede, ceva spre final, dar si imaginea aceea este ciobita; "paiajen"ul putea foarte bine sa fie in frac si sa cante la saxofon

atmosfera: singurul spatiu unde se reuseste ceva, paradoxal; intre sablon si macarale

Ohoho!
Merry Christmas! Dupa cum se vede la mine a venit craciunul si nu asa cu mana goala a venit cu daruri de magician care asa hocus pocus iti reda copilaria!
Mulțumesc ca m-ați întinerit! D-le,Robea, va inteleg frustarea v-am citit pogonul de ''poezii'' si inteleg perfect spiritul de gasca de ''prietenii'' literare nu sunt de ieri de azi pe ''faimoasele'' retele. Ultima polemica serioasa a durat vreo trei luni si nu am tinut scorul sa vad cine a iesit mai sifonat din toata tavaleala ''leterara'' in care de obicei ne dam cu presupusu' pana una alta suntem niste amatori de poezie care incercam sa scriem ''mumos'' ca unii deja isi dau aere de mari poeti si umbla cu capu' in nori personal nu am nimic impotriva. De ce as strica visul unui om cand si asa bucuriile sunt rare si oricum tot ce se scrie acum bine rau abia peste 50 de ani se va cerne...Cine stie daca va dati intereul si perseverati s-ar putea sa deveniti faimos iubit si indragit macar post mortem si nu o spun cu rautate sincer...