Poezie

Celălalt obraz

1 min lectură·22 aprilie 2012

Mediu

Am întors și celălalt obraz

Și nimeni nu îl pălmuiește.

Aștept și strig:

Dați frații mei!

Loviți-mă cu toată puterea voastră!

Pedepsiți-mă, căci am greșit...

M-am îndoit de mine crezând în voi,

Am uitat cine sunt, comparându-mă mereu

Cu alții...

Am greșit...

Printre greșelile mele capitale

Sunt împrăștiate vise și concepte stranii,

Cum că viața ar fi și că sensul lucrurilor...

Concluziile! Da, concluziile ce le-am tras,

Le-am tras cu forța doar ca să înțeleg,

Violându-le!

Am greșit...

Ezitați din nou să îmi răspundeți,

Nu sunt demn de palma voastră,

Vă purtați de parcă mi-ar ramâne mie

Această “onoare”…

Rămân cu obrazul întors către cer

Și către pământ,

Poate unul dintre locuitorii celor două lumi,

Va înfăptui pedeapsa.

Pesemne că eu,

Poate că suntem prea mulți

Să aruncăm pălmi în stânga și în dreapta,

Ne-am pălmui continuu.

Îmi rămâne tot mie onoarea...

“Mai taci mă!”

Îmi spun și îmi ard o palmă

Stașnică peste obrazul întors,

Atât către pământ

Cât și către cer!

001.401

Vlad Colceriu. “Celălalt obraz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-colceriu/poezie/14005808/celalalt-obraz

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.