Virgil Titarenco

Oriana, ...mă faci să zîmbesc și să mă plec în fața aprecierii tale cu atît mai mult cu cît astăzi voi ar trebui să primiți stele și flori.

Da, Daniel. Pentru mine e unul din acele poeme care îmi sînt foarte dragi pentru că sînt scoase din foarte adînc.

Cititorilor mei.... ce-aș putea spune decît ca uneori... doare... și atunci scriu
... vă mulțumesc

Și uite, ca să întăresc spusele lui Tudor Negoescu pentru DoDu, îmi permit să pun aici un citat din Spiritul dilematic in expansiune de Andrei Plesu (el preferînd conceptul de \"funcționare pe bază de imposibil\" în loc de paradox:
“Noi [romanii] nu avem dileme. Sintem o dilema in ebulitiune. Un conglomerat de dileme. Ne-am obisnuit sa functionam pe baza de imposibil. Stim sa nu optam. Ce altceva e ‘romanul impartial’, decit cineva care refuza sa iasa din dilemele cu care se confrunta, degustind echilibrul precar al relativismului. Se poate sa fii ortodox si latin? Uite ca se poate! Se poate sa fii balcanic si parizian? Se poate! Dar pro-european si anti-european? Merge! Dar amator de Wagner si de Cozminca? Da va rog! Dar smecher si fraier? Dar sarac si fudul? Dar genial si codas, mistic si chefliu, estic si vestic, neaos si planetar? Da, da, de trei ori da! Din aceste dileme nu vrem sa iesim. Cind ai dinainte doua solutii la fel imposibile, solutia nu e neaparat paralizia logica. Intelepciunea stramoseasca propune imbratisarea simultana a ambelor! Sintem poporul lui ‘si-si’: nu ne temem sa conciliem ireconciliabilul, nu ne lasam intimidati de incompatibilitate si de absurd. Dilema ne place. Ne aseamana. Nu ne intereseaza s-o rezolvam, de vreme ce e atit de amuzanta, de stimulatoare, de originala. Am putea fi, sintem, pepiniera de dileme a Europei. Iar de ne vom integra, pre multi o sa ‘dilemim’ si noi…”

Îmi cer scuze lui Tudor Negoescu dacă am inoportunat cu acest citat.

N-aș vrea să o supăr pe Luminița Suse, dar am citit de mai multe ori versurile acestea și tot n-am reușit să pronunț cuvîntul inimă cu accentuare, zic eu, corectă fără să stric ritmul. Poate și rima imperfectă mă împiedică... sau poate sînt eu din nou obosit la ora asta... se poate...
interesante versuri... parcă mai degrabă un \"spell\" al unei formule mistice... un mesaj incifrat

Andrea... ce ciudată coincidență... am vrut de fap să îmi încep poezia cu versurile... \"uneori poezia se naște în căușul palmelor/ ca o floare de napalm dureros de dulce..\"
... poate cîndva voi începe așa...
...mulțumesc și mă bucur de trecerea ta...

Am senzația că scrii versuri de mai multă vreme, chiar dacă abia acum le pui pe poezie.ro unde îți spun și eu bun venit.
La sfîrșitul primei strofe, finalul acela descriptiv cu \"care\" mă tem că spulberă din din lirism... în strofa a doua, nu știu dacă nu cumva dar e mai de dorit decît dară, dar poate e o chestiune de gust... și mi se pare că poezia se termină prea brusc, parcă ar vrea să mai \"cînte\" dar tu nu o lași... doar o părere...

Vreau și eu să remarc poezia ta. Are elemente foarte intrigante, fascinante chiar.
Eu însă, sincer, aș scoate ultimele două versuri, \"pardon, torențial/ de hârtie.\" Am senzația că parodizează într-un mod ieftin restul poeziei.. doar o părere...

nu
ma
duce
in
ispita
ca-s
tarana
ca
oricine
fa-ma
sa
gasesc
in
toate
simburele
Tau
de
bine

Martin, uite că încă odată spiritul tău fantastic de observație (ar trebui să te faci detectiv) îmi deschide \"noi orizonturi\". Sincer să fiu a vrut să fie cu s. Un fel adjectiv înainte. Acum, întrebare: spune-mi de ce nu îți place ascuns și îți place ascund. Și mie îmi place mai mult ideea ta cu ascund dar asta nu înseamnă că nu îmi place și originalul. Totuși aș vrea să înțeleg rațiunea gustului tău. Dacă există așa ceva..:)))

Asta da antipoezie!!!.......
p.s. corectează de-a în dea

Draga Liviu, mă tot gîndesc, ce să comentez. Poezia sau poetul. Că văd că mă faci să mai bifez un motiv pentru care ar trebui să-mi iau și eu tălpășița. Deunăzi cineva îmi spunea că am un defect. Cică sint \"nou\". Păi mai bine plec de nou decît de vechi ca matale că poate m-oi mai potrivi la ceva. Poate un cui, ceva, la vreo balama. Stau și mă uit la lista de motive... Săptămîna și motivu\'... Eu zic să mai lăsăm o săptămînă... mai știi, poate se mai schimbă unii și în al doisprezecelea ceas... asta nu înseamnă însă că harabaua n-ar avea nevoie de o reparație generală... că de-ar fi oamenii ca hard-disk-urile ce ușor ar fi...

Gabriela... uneori mă simt așa ca în alt poem al meu... aș vrea să mă retrag în paradisul bobului de orez acolo unde .... dar lasă....
mulțumesc de trecere

George.. mulțumesc pentru vizită... mențiunea poeziei argheziene este o pălărie mult prea mare pentru versurile mele... să ne mai citim

La bună citire Daniel... merci de vizită

..da, și cînd te gîndești că în clipele acelea desenam pe un caiet de matematică ceva... n-am mai terminat desenul...

Mulțumesc de vizită Martin. Ai dreptate. Acel \"de\" \"din\" mă deranjează și pe mine. Mă mai gîndesc... Și ai dreptate... (Mă fascinezi cu simțul tău de observație), toată această incantție alchimistă e sensibilă ca într-o regie de film... nu mai e doar poezie... totul pretinde, impune curgere ireproșabilă.. aproape paroxistică în parodia ei...
merci, merci de idei...

Merci Lavinia ptr observatie. Păi dacă era accelerat, probabil că avea mai multă forță..:)))))))))

Eu nu sînt critic dar mi-a plăcut...
\"simțeam pînă in inima copacului
cum devin rădăcină cîntătoare\"
..frumos spus..

Amin zic ție, Liviu Nanu! Astăzi ai cîștigat în ochii mei ca om tot atît și chiar mai mult cît ești ca poet.
Un weekend bun...
... din partea unui umil admirator...