în jurul verbului firii

M-a uimit versul:
\"...năpîrlind urlete în limba seminței cu aripi...\"
...l-am citit si iar citit.
Ma inspaimanta un pic poezia ta, Virgile, imaginea e palpabila, parca vad acea facere in dureri, cu \"miere\" ce se prelinge pe batranul fagure, dar tot imi da fiori, poate tocmai asta, faptul ca ai realizat o imagine foarte \'vizibila\', ma face sa o resping temator. Nu interpreta respingerea ca pe ceva rau, aici nu e deloc rau, dimpotriva, e ceva ce ma aduce de vreo jumatate de ora sa o tot citesc si sa ii gasesc sensuri...mai vedem. :)
Mi-a placut.
D.D.

Da, Daniel. Pentru mine e unul din acele poeme care îmi sînt foarte dragi pentru că sînt scoase din foarte adînc.