Virgil Titarenco

Mihai,
interesant cum îmi aduci aminte de ceva ce am amînat pentru multă vreme, un text despre moartea lui Isus. Cine știe, poate e vremea să îl scriu.
Despre spirală, cu cît intră mai adînc cu atît se apropie de nebula, de melc, de ghemuirea embrionului, de helix, de adevăr...
aici însă plouă

Hmm, Ela... așa și așa. Unele părți sugerează, altele cad ușor spre siropos. Cred că ai realiza ceva mult mai reușit dacă ai fi mai exigentă cu ce scrii.

remarc \"uneori fumezi din cuvinte până la capăt\"

dar nu finalul. finalul poate chiar risca să cadă în hilar dacă e să îl citești cu atenție.

s-ar putea să te superi pe mine, dar asta e părerea mea...

Dragii mei,

mi se pare că acesta e momentul acela cînd eu trebuie să scriu ceva profund și semnificativ. yep... Asta îmi aduce aminte că în școală eram mult mai bun la oral decît la scris (poate pentru că eram comod) oricît de paradoxal ar părea să spui asta atunci cînd primești o apreciere pentru... scris.
Deci.. în primul rînd aș vrea să o felicit pe Daniela. Întotdeauna am crezut că are talent, acel lucru fără de care nu se poate și fără de care nu faci decît să chinui hîrtia degeaba. Ea este o femeie inteligentă și talentată. Acest premiu este o surpriză foarte plăcută pentru mine și nu pentru că nu aș fi crezut că îl poate obține ci pentru că l-am dorit pentru ea.
Apoi vreau să vă mulțumesc vouă pentru cuvintele frumoase și sincere pe care le spuneți. E reconfortant să ai prieteni care să se bucure împreună cu tine chiar dacă sau poate tocmai atunci cînd nu i-ai întîlnit niciodată.
Și apoi, \"last but not least\", aș vrea să îi mulțumesc lui Alina. Alina face parte dintr-un fel de oameni pe care îl întîlnești foarte rar. A fi altruist, a încuraja pe altul în mod dezinteresat și cu toată inima, a sacrifica din timpul tău pentru altul, a te bucura pentru el și a face toate astea din umbră este o artă pierdută astăzi. Un meșteșug care nu poate fi niciodată răsplătit îndeajuns pentru că nimeni nu poate cuantifica valoarea dăruirii de sine. Alina este un astfel de om și cu siguranță nu aș fi ajuns să vă scriu aceste rînduri aici dacă nu ar fi fost ea să insiste pînă dincolo de suportabil ca să trimit această modestă colecție la concurs. Și a insistat pînă în ultima clipă.
Acum aproape 21 de luni postam primul text pe poezie.ro fără să fi inteționat vreodată să fiu poet sau să cred că scriu poezie. Pentru mine poeții sînt Virgil, David, Homer, Ovidiu, Dante, Shakespeare, Byron, Whitman, Yeats, Eminescu, Coșbuc, Goethe, Heine, Schiller, Baudelaire, Hugo. Numai a aspira la ce au fost și vor rămîne ei mi se pare, așa, o dulce visare a timpului nostru liber. A cîștiga acest premiu este pentru mine o nemeritată oportunitate de a fi alături de toți cei talentați care l-au cîștigat înaintea mea. În ce privește volumul... dar despre asta poate altădată.

Virgil Titarenco

Ela, mulțumesc.
Am modificat ceva. Nu tot ce mi-ai spus. Încă simt nevoie de fluturi acolo.
Da este, sau era de lumină. Dar nu mai are importanță acum, nu?

da Mihai, să știi că m-am gîndit și eu la asta. Am văzut zilele trecute Lord of War și m-a frapat finalul. Interesant nu? Un Manole americano-ucraineano-evreu descoperă că nu trebuie să te privești în oglindă fiindcă o vei vedea pe ea. Vei ajunge un fel de \"broken hallelujah\". Mulțumesc. În numele lui Leonard Cohen.

Camelia, trebuie să recunosc că e ispititor să răscumperi cuvinte din banalizare. Și unul din ele este \"nefericire\". Apreciez aprecierea.

\"Un Titarenco autentic\". Andule ești simpatic. Îndrăznesc să mă întreb, oare se va spune vreodată așa? Desigur există riscul de a avea lucruri în comun. Dar să nu crezi că e... fericirea. ;)

Luv, eu nu prea le am cu titlurile. Uneori îmi vine să le dau numere ca în bancul ăla cu nebuni. Undeva prin pagina mea am și niște texte \"definiții\". Mi-am păstrat titlul pentru tipul acela de texte.

Mușat Dana. Mă faci să zîmbesc. Mai treci. Sper să nu fie totul decădere.

Geta, iartă-mă că trebuie să suporți ușoarele mele alunecări spre ludic. Bobadil spunea că e autentic. Probabil că știa el de ce. Onorat de prezență.

m-ai făcut să zîmbesc.
Nu știu dacă a pune așa dialogul în text generează suficientă poezie. Mă întreb cum ar fi fost dacă l-ai fi conceput altfel. Mă gîndesc.
p.s.
poți corecta \"îngurcita\"

da, aveți dreptate domnule Peia. Uneori mai scriu și așa. Vă mulțumesc pentru trecere.

Domnule Bufnilă, uite că tocmai mi-ați sugerat o idee. Poate am să scriu ceva. Onorat de prezență.

ești meseriaș Adrian. ai reușit să scrii ceva care m-a făcut să citesc de mai multe ori. și pe de-asupra m-a mai făcut și să mă gîndesc. Asta e chestie rară pe poezie dot ro (dar trecem peste... ) Deci ai scris un text relaxant dat bine gîndit. îmi face impresia că ești un tip calm și asta e bine, nu pui tragediile la inimă. Nici măcar în luptele cu noi înșine. Și cînd te gîndești că astăzi fructele se cumpără de la GOSTAT (sau cum îi mai zice acum în Romania?) Promit că am să am grijă de acum cînd mi se face privirea roată.

Dorotea,

nu e prost textul dar cu siguranță că mai poate fi îmbunătățit. În unele locuri alunecă în prozodie sau dicteu automat. N-ar fi rău să mai elimini din cuvintele de legătură și să te străduiești să sugerezi mai degrabă decît să explici. Nu știu dacă îți recitești textul după ce l-ai scris poate nu ar fi rău să o faci cu un ochi exigent și neiertător. Și nu te amăgi, postmodernismul nu este teribilism al cuvintelor. E altceva.

nea Mitică, nu știu dacă sînt viking dar cu siguranță că sînt o ciudățenie. ca tot omul...:)))))
și încă ceva, eu acolo am vorbit de persani, nu de barbari. barbarii veneau, cotropeau și plecau mai departe. persanii veneau, cotropeau, te înrobeau, îți scoteau ochii dar îți lăsau o anumită autonomie. atîta timp cît le plăteai bir. ei, uite că acum ți-am dat subiect de epigrame pentru o săptămînă. :)

articolașul nu strălucește prea mult ca scriitură dar ideea (interesant e veche de cînd lumea - deci poate de aceea - ) capătă o rezonanță aparte și poate întîmplarea a reprezentat ziua de naștere a postmodernismului românesc. nu uita florin că oriunde astăzi există \"lumi paralele\". Pe un canal e Katrina și \"cei zece negri mititei\", pe celălalt e bin Laden și \"cei patruzeci de hoți\" iar pe celălalt un concert de Prokofiev. minerii însă sînt pitorești, nu îi băga în seamă pe supărăcioși.

mă simt destul de în plus pe aici. ca de obicei cînd lucrurile sînt atît de personale pentru altcineva. e frumos cînd oamenii scriu așa ceva despre un om care a lăsat ceva în urma lui. mai ales în literatură. în ciuda unei părți din originea mea eu nu simpatizez foarte mult cu \"cartea rusă\" dar asta n-are importanță acum. cu siguranță are importanță mult mai mult erudiția și munca acestei personalități. mă face să mă întreb ce ar rămîne după mine dacă aș dispare acum. e trist cum moare o parte din iași.
mi se pare puțin redundant \"nici atunci după și nici apoi\"

un text care probabil vrea să incite dar încă nu îmi este clar la ce

Problema cu steluțele e așa de veche... Eu îi scriam lui Radu prin martie-aprilie despre ea și tot cu \"o să\" îmi spunea. Dar aici este textul unui tip care pe moment nu e chiar simpatic tuturor și trebuie să se petreacă aici revelația corectitudinii pe acest site. De cînd sînt pe aici editorilor li se \"iartă\" cînd dau stele fără prea multe explicații pentru că 1) sînt și ei oameni și ar vrea să își exprime și aprecierea, nu doar să monitorizeze ca niște vătafi cu ochii lipiți de monitor, 2) au foarte puțin timp la dispoziție pentru explicații de amploare. Eu am înțeles că ăsta e un compromis necesar.
Tot eu am înțeles că Almei i-a plăcut finalul poeziei mele. Iar finalul e un lucru important într-un text. Întîmplarea face că și eu cred că e reușit. N-am voie?
Încrîncenarea aici însă nu e despre principii sau reguli (să fim serioși), care oricum nu se respectă, ci despre oameni și simpatiile și antipatiile noastre. Deh, asta sîntem... și cam așa defilăm.

Vasile, tot e ceva dacă mai am cartușe, nu-i așa? Like in the Wild West.

Personal nu cred că e ușor să fii bărbat și să scrii poezie. Mai ales lirism romantic sau mistic. Întotdeauna simți disprețul din ochii unora. Un astfel de stil e asociat cu feminitatea, în general. Ceea ce îmi place mie la Vladimir sînt două lucruri, că scrie poezia pe care o scrie fără pic de complexe și în al doilea rînd că nu se ia în serios cu dramatism. Întotdeauna sănătatea și echilibrul poetului sînt legate de simțul ironiei. Eu îl văd pe Azrail ca pe un artist foarte stăpîn pe sine. Și admir asta.
La Mulți Ani Vladimir și felicitări și pentru fetița ca ți-a dat buzna în viață în anul acesta. Ur great, man!

Mulțumim Maria.

Îmi pare rău. Condoleanțe și un gînd alb pentru tine.

De ce nu renunți la rimă? Nu vezi că te stînjenește. De ce nu cauți muzicalitate în metaforă și în eleganța exprimării?

textul nu e prost dar mi se pare destul de cuminte-moralist (in ciuda aparentelor) si nu cred ca trece prea mult de epiderma sau de salopeta galben pai. Ioana poate desigur mai mult. Asta e un text asa scris cind a avut o senzatie mai deosebita intr-o zi oripilata de plictiseala