Virgil Titarenco

Probabil nu aș fi intervenit. Dar ceva m-a iritat. Nu am să îi spun pe nume ca să nu fiu acuzat de atac la persoană. Dar sper să se înțeleagă din ce spun.

Zabet Mihai scrie:
\"Ca o completare la cele afirmate de tine mai sus, cred sincer ca orice critica merita sa fie citita si pentru acest lucru iti multumesc. Critica-ma ori de cate ori poti.
Mihai\"

Apoi mi-am adus aminte de un răspuns pe care mi l-a dat la un comentariu critic pe care i l-am făcut cîndva:
\"Si nu imi spune ca tu traiesti acolo si nu e asa; iti spun eu care nu traiesc acolo, ca ma prapadesc de ras ce au ajuns sa faca astia din voi; niste biete paiate fricoase.\"

Stau și mă întreb pînă unde poate duce această duplicitate. Pe de o parte invitînd critica și pe de alta asigurîndu-l pe cel ce o face că n-are cum să fie corect tocmai pentru că este prezent într-un context în timp ce el, domnul Zabet nici măcar nu e dar știe mai bine (afirmație care nu poate decît să te lase perplex).

Poate că unii vor spune, \"ce mai caută și comentariul ăsta offtopic aici\". Eu însă îmi voi exprima dubiul în sinceritatea dorinței lui Zabet Mihai de a fi criticat. Dînsul are cu obstinație \"dreptate\". Și nici măcar nu ar fi fost nevoie să fie acolo ca să aibă, nu? Și să nu mă acuzați de ironie. Aceasta este experiența mea cu Zabet Mihai.

Atît de succint și atît de dureros.

Oana,
am luat de o vreme decizia să nu mai citesc și nici să nu mai comentez decît uneori texte ale celor pe care oarecum îi cunosc și/sau care i-au eventual inițiativa să îmi comenteze vreun text. Să înțeleg din aceasta că îmi permiți să mă apropii și de ce postezi tu?

Despre cuvintele tale,... mulțumesc. Sînt mai temporal decît îți vine să crezi. La recitiri.

Vladimir, am să fiu sincer cu tine. Textul poartă amprenta ta. Îmi place. Dar am rezerve față de două expresii pe care eu le percep ca fiind din alt registru: \"în bălțile moralei\" și \"tari în venin\". Mie îmi sună ambele parodic. Greșesc eu?

nu, n-a fost ironie. serios. a fost așa o remarca apreciativa. azi nu sint in mood de ironii.
ma bucur ca citesti ce mai scriu si eu pe aici.

Gabriela,
bine ai (revenit). Textul acesta, da, s-a fost scris... Și unii s-au întrebat cînd. Mulțumesc pentru gestul tău.

Bianca,
fugi și vii și iar fugi și iar vii. Ești iute. Da, cicatricea \"precum a fost înălțat șarpele în pustie\".

Vladimir, a.k.a. Azrail
o da, \"înțelepți ca șerpii\". Mulțumesc pentru apreciere dar mai ales pentru exegeză.

Alma,
da, cred că e de la vremea asta de august coclit. Textul are totuși mult \"lichid\" și tu ai văzut asta. De sub pelicula de balsam de Canada.

\"Degete transatlanice\" mi se par a fi o metaforă. Dar cum sînt eu ignorant în ale lirismului, s-ar putea să mă înșel.

Mulțumesc Amadriada. :)

Un text elegant.
Evident o notă aparte. Poate chiar mai multă vigoare. Dar cineva îmi va spune că raportul metaforă/contextual este în echilibru precar.
Îmi place așezarea textului în raport cu imaginea. Elegant.

Ce să zic? Îmi vine să rîd; cu jenă. Dacă aș fi din cei obsedați de spectrul conspirațiilor aș zice că \"lungă e mîna revoluției\" și că \"partidul nu doarme\". Așa că rîd ca de o altă penibilitate. După cum zîmbesc puțin cînd văd că nu știu cine ți-a modificat așezarea textului în pagină. A pus tot textul centrat și arată tare aiurea. Dacă se vroiau centrate doar subtitlurile trebuiau centrate doar ele. Restul trebuia \"justify\".
În rest numai de bine.

:) Interesant. Nu știam.

Poate n-ar fi rău să postezi întîmplarea pînă la capăt. Eu cred că s-ar merita. Atenție la spațiul după semnele de punctuație.

Interesant, foarte interesant jocul imaginii. Te scufundă în translucid, în oniric. Și totuși în background rămîne aceeași dominatix.

Bianca,
și eu totuși am rămas în ceață. De ce ești revoltată?

Faină. Desigur talent. Îmi place și clivajul imaginilor dar mai ales senzația de dulce stătut, de vineri care nu sfîrșește și nici nu începe nimic, \"o vineri care seamana putin cu alta\".
Nu știu dacă e scris într-un hotel dar are \"sentimentul\" lui.

Superb:
\"de unde stii de unde naiba stii ca suntem rude de singe
ma intepam cu acul in deget si ii picuram singe peste rochie
daca ai sa ai rabdare vei avea o rochie cu buline
insa ea nu a mai avut rabdare\"

Wow, Cristian,
chiar că m-ai emoționat. Dacă e adevărat, m-ai făcut să mă bucur nespus. Pentru că, sincer, articolul mi se pare extrem de interesant dar și bine scris. A avea și doar o umbră de aport în chestia asta mă bucură foarte mult. Am să fiu sincer cu tine. Uneori îmi este \"frică\" să intru în pagina ta pentru că sînt convins că iar mă \"așteaptă\" cîte un text care mă va \"obliga\" să stau mult asupra lui. Există o amprentă, un magnetism în scriitura ta și ar fi bine să fii conștient de asta. Chiar dacă uneori mai scapi tonalități puțin școlărești au și ele un parfum extraordinar de orășel de provincie. Ce să fac, îmi place.
Despre cei care vopsec cu negru peste bronz sau forjează statuia lui Dragalina și celelalte articole, cum fac să îmi parvină și mie? Ai Domane milă și fă ceva cu edilii orașelor României...

Monica,
ce pot să spun. În primul rînd că ai intuit bine umbra acelei metafore. Dacă îți place e și poate pentru că s-ar putea să avem orizonturi filosofico-lirice asemănătoare. Mulțumesc pentru gestul tău și sper să te pot înfiora estetic și pe viitor. Aștept scriiturile tale.

Elia,
nu, nu e o ambiție personală sau o găselniță metaforică de ultim minut. În mod intenționat am pus-o acolo. Iar Monica a găsit rădăcina ei. Are însă și trunchi și ramuri. Și nu uita și faptul că am spus \"în formă de\". Mulțumesc că îmi citești textele și mi le comentezi onest.

Andreea,
știi, dacă n-aș ști că ești un om dintr-o bucată aș putea să suspectez flatare ieftină. Știu însă că ești foarte \"strong\" în convingerile tale. De aceea nu voi argumenta cu tine aici. :)
Nu pot spune decît că dacă am reușit să provoc gestul acesta la tine nu mai am nimic de adăugat decît \"mulțumesc\".

Mă bucur de trecere Elia. Există o explicație pentru lipsa ghilimelelor. Știam că va contraria, dar există. E însă puțin mai ascunsă.

Cu siguranță, cu 105 poți introduce și tu imagini în pagină.
Nu cred că e mare nevoie să explic de ce acord steluța aceasta. Ca de obicei, un articol deosebit de interesant și plăcut.

Domnule Dimitriu,
aici vorbim despre două lucruri distincte. Primul este persoana. Cel de-al doilea este ce scrie sau produce persoana respectivă.

În ce privește persoana, cred sincer că este puțin cam curajos să pretindeți că, cunoașteți pe cineva sau îi cunoașteți defectele. Eu n-aș avea curajul să fac astfel de afirmații despre prea multe persoane de acici. Pentru că nu le cunosc. Nici despre dvs. Personal mă îndoiesc că mă cunoașteți. De aceea mi se pare cam orgolioasă și neavenită pretenția asta de vultur hoitar. Nu mai spun și faptul că, în general într-o comunitatea civilizată, dacă nu te pune nimeni paznic peste ceilalți, este puțin cam... inacceptatbil să îți arogi posturi din acestea. Asta nu înseamnă că nu ai dreptul să atragi atenția sau să sesizezi nereguli. Dar, așa cum ați spus și dvs., în ce vă privește vă place să vă arogați \"o funcție\" pe care nu mi-aduc aminte să v-o fi cerut nimeni. Vă rog, nu mi-o luați în nume de rău dar, ori ce faceți dvs. este inoportun, ori n-are nimic semnificativ pentru că toți avem același \"drept sanitar\" pe aici, unul față de celălalt.
Revenind însă la aspectul defectelor și cunoașterii, așa cum spuneam, dvs. nu mă cunoașteți iar eu nu îl cunosc pe Mihnea și nici el pe mine. Dacă putem judeca ceva, este vorba doar de textele și gesturile noastre de aici. În lumina aceste afirmații susțin ce am spus și în comentariul precedent (și vă rog să mă iertați că mă auto-citez): \"există o diferență fundamentală între excepție și regulă, între a spune ceva cînd ești provocat, pe de o parte, și a lovi cu răutate în mod deliberat. [...] Și vreau să vă spun că sub nici o formă nu văd semnul de egal între limbajul și spiritul comentariilor lui Tosa si ale dvs. față de textele mele în comparație cu comentariile mele.\" Aceeași afirmație este valabilă și în ce privește atitudinea lui Mihnea.

În ce privește textele mele, știu și mă aștept ca unele sau toate să nu placă unora sau tuturor. Haideți să fim serioși, este vorba de poezie. Nu mi-am imaginat nici o clipă că e o știința exactă. N-am nici o problemă cînd cuiva nu îi plac. Nu sufăr absolut deloc de histrionism și n-am nici o \"consacrare\" de protejat. Dar, există o diferență între a-ți exprima dezaprobabrea cu dispreț, bajocură și răutate evidentă fără nici măcar o explicație sau cu explicații puerile, pe de-o parte, iar pe de altă parte, a comunica același dezacord dar cu bun simț, respect și explicații, atent ca odată cu pastila amară să oferi și speranță întru mai bine. Atunci cînd e cazul.
Nu am pretenția că eu am făcut absolut întotdeauna exact așa dar sub nici o formă nu se compară cu modul în care m-ați hărțuit dvs. sau Tosa sau alții. Vorba lui Ion Mihalache: \"Măsura, domnule profesor, măsura...\"