pietonul orașului cuvînt

text dus la limita extremitatii banalului in care autorul ne arata inca odata ca e intr-o criza de inspiratie-n ceea ce priveste subiectele si limbajul.
chiar timpul trecut folosit abuziv in majoritatea textelor ne da de inteles ca nu trebuie sa ne asteptam la ceva nou.

\"plangeau magnoliile si arborele de piper
am vrut sa plang si eu\"
...dar lacrimile s-au intors in plansul magnoliei si al arborelui de piper...

Dharmakarmaphalatyaga :))...la asta m-am gandit cand am citit Rajhamtranvashatraputra Virgile draga. Imagini de oras in descompunere, vise nuantate in culori de semafor si desuete campuri de ceai acceptand cuminti trecerea elefantilor - gigantici eunuci - ...imi place alcatuirea poeziei dar si mai mult apreciez faptul ca e fara pretentii de perfectiune...autentica.

virgil, atmosfera textului imi este atat de familiara incat as da orice sa nu fi citit pietonul orasului cuvant.
Ma simt atacat de toti copacii cu magnolii inflorite si de vitrinele cu marca in care nu intru din jena unei carti de credit insuficienta si a privirii vanzatoarelor...
sunt satul sa aud chinezo-indiano-japonezo-coreano-vietnameza din jurul meu si sunt satul sa vad un zambet comunitar fortat oriunde merg.
Textu tau e o poezie de atmosfera si de context. Daca nu te aflii in respectiva situatie il poti considera banal, insa daca traiesti realitatea descrisa, textul capata conotatii profunda aroma de disperare.
Cu respect, admirativ, Martin

mie mi se pare un text bun, contextual si de atmosfera. Autorul are cateva scapari in oniric, scapari care dau un farmec aparte textului. cred ca era mai bine daca subtitlul era titlu.

Succesiune de imagini si actiuni potrivite celor \"1001 strazi\" cu high-tech si haute-couture, amestecate.
Mi-a placut la nebunie!
Desi nu pot, considera ca ti-am acordat o stea din partea mea. :)

Eugen, bineînțeles că ai dreptate. Eram într-o criză de libaj cum zice Claudiu. :)))))))))))))))))) Am schimbat titlul cu subtitlul. Sînt pe fugă dar voi răspunde și celorlalți prieteni cititori. Mulțumesc pentru atenția onestă cu care ai citit.

Sunt, în poemul tău, câteva imagini de reținut:

eram pietonul orașului cuvînt

se contorsionau clopotele templului budist din downtown
atunci mă opream și eu
orașul era pe roșu

Un text cu un vers voit dificil, apăsător, contorsionat, cu un final pe care l-aș încadra aici. ;)

E bună Alina. :) Efectul bumerang. De data asta însă nu sînt eu care strigă incantațiile ci preoții, \"amuuuuuu, adaaaaaaaaaa\".
Merci de trecere.

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, citesc comentariul lui Claudiu Tosa și mă tem de un singur lucru, că am să mă îngraș. Fiindcă, rîsul îngrașă, sau cel puțin așa se zice. Ce mă amuză enorm este cum un băiețaș de 18-21 de ani, care probabil că habar nu are cu ce se mănîncă literatura sau estetica, ne vorbește așa cu aplomb ex cathedra despre critica literară. Cînd o face Liviu Dascălu, chiar dacă, cu răutate sau dispreț, mai e cum mai e. La urma urmei el are o licență în filosofie și e doctorand paremi-se în filosofia comunicării. Dar Tosa e de-a dreptul antologic. Și ceea ce este tragicomic dragii mei, este că dacă DoDu era sau este un personaj imaginar, Claudiu Tosa este o persoană reală.
Acum hai să trecem peste glume și clowni și să vă mulțumesc pentru trecere. A fost o abordare puțin mai nouă pentru mine, recunosc. Poate nu cu același talent ca MEB-ul dar mai încerc și eu diferite \"pensule\" pe șevalet.

Thais, Azrail... da, ați văzut frumos poezia din interiorul poeziei.

Emilian, uite fără să te flatez, dar eu ți-aș da o stea pentru comentariu. Într-un fel poate ești și avantajat. Trăiești într-o lume foarte asemănătoare lumii în care trăiesc eu. Poate ar trebui să îmi cer chiar scuze de la cititorii din România care nu prea au de unde să știe ce e Victoria\'s Secret sau cum arată un templu budist. Sau chiar dacă știu toate astea cu siguranță că într-un orășel de provincie cum e Mangalia nu pot simți cosmopolitanismul care ne inundă pe noi aici. Este o altă lume, și așa cum spuneam de curînd cuiva, eu nu pot să văd doar teii lui Eminescu, sînt nevoit să văd și the Fifth Avenue sau Georgia Mall Boulevard. Asta este. Face la fel de mult parte din viața mea ca și lumea în care m-am născut.

Eugen, să știi că n-are rost să mă joc de-a modestia. Și mie mi se pare un text rotund. Foarte vizual chiar. Aproape că îl vedeam în fața ochilor cînd îl scriam. Cu toate că mai are și unele chestii special încriptate în el.

Dragoș, mă bucur dacă ți-a plăcut \"la nebunie\". Evident e o formă pe care am mai întlnit-o și la tine. Evident este o chestiune de preferință. Unora le place să spargă ziduri, să rupă sutiene, să învinețească ochi. Mie îmi place așa.

Citeam poezia si nu ma puteam abtine sa nu aplaud comentariul de la subsolul sau - al MEB-ului - ei, uite ca, desi cu un pink boulevard in fata, cu Soho, cu Poet\'s corner si alte multe \'monumente, si de aici te aprob in ceea ce priveste atmosfera, mai ales ca e putin de cand am trecut - a cata oara - prin cartierul Chinezesc al Londrei, da, noi, cei care traim afara, mai avem si imaginile astea imprimante pe \'statura mai mult sau mai putin poetica\'. :)
Felicitari!
Cu respect,
Daniel

Uite si eu acum, la spartul targului dupa ce am primit linkul spre poem prin ym. A trebuit sa spun ca imi place, ca altfel nu plecam de aici cu inima impacata.

Sincer vorbind, am o nedumerire: desi inteleg ideea cu catelusii( nu de alta dar am vazut la Paris mai acu\' vreo trei patru ani o multime de dame si cavaleri cu catei minusculi de poseta), de ce apar in text \"catelusii de cAmpanie\" ? E un typo sau asa le zice acum la noi.
Virgil, nu te uita ca ma cramponez de atita la o poezie asa sugestiva si vioaie intelectual.
Nu cred ca ma vei considera pedanta daca adaug: dama de COMPANIE, COMPANIE comerciala, pat de CAMPANIE, CAMPANIE electorala, agricola,etc.
Ce facem cu catelusii ca i-ai pus de doua ori urmati de CAMPANIE si eu tot nu stiu ce sa cred?!
Te rog, nu ma lasa agonizind ...semantic.

\"pietonul orasului cuvant\" este pompos si flat in acelasi timp. Este o imagine care sugereaza un liceean la primul contact cu poezia secolului trecut.
Autorul are o apetenta pronuntata pentru sabloane si locuri comune: vaduve bogate oprind limuzina in fata magazinelor de lux, enunturi etnocentriste si xenofobe (cu Rajhamtranvashatraputra/ se făcea că erai sedusă de un chinez), totul ambalat intr-o pospaiala poetica vadit neasimilata.

Iar suficienta megalomaniaca afisata in comentarii atinge sublimul: \"ce mă amuză enorm este cum un băiețaș de 18-21 de ani, care probabil că habar nu are cu ce se mănîncă literatura sau estetica\"

Si faptul ca investighezi in particular membrii site-ului (\"Liviu Dascălu, chiar dacă, cu răutate sau dispreț, mai e cum mai e. La urma urmei el are o licență în filosofie și e doctorand paremi-se în filosofia comunicării\") mi se pare de-a dreptul bizar si alarmant. Liviu Dascalu nu a pomenit nicaieri pe site ca ar fi doctorand in filosofia comunicarii.

Mai iesi domnule pe afara, mai vezi lumea...

Elena, ai dreptate. Deși mă mir că textul acesta a mai suscitat interesul cuiva pe aici.
Da, ai dreptate, e o greșeală inadmisibilă, și asta cu atît cu cît știam de fapt cum este corect. Îmi cer scuze. Mulțumiri.

domnule Dimitriu,
mă bucur că mă citești cu atîta perseverență. E de-a dreptul măgulitor. Nu pot decît să îmi doresc ca să îți facă bine on the long run. Sper să nu ți se pară și chestia asta megalomanie.
În ce privește Liviu Dascălu, pentru culturica dumitale generală să știi că mai sînt și alte locuri online unde oamenii își publică date personale.
Iar în ce privește ieșitul pe afară nu pot decît să te încurajez să îți urmezi propriul sfat.
Și încă ceva. Poate îmi explici și mie ce înțelegi dumneata prin \"apetenta pronuntata pentru sabloane si locuri comune\" în contextul acestei poezii. Pentru că exemplele pe care le-ai dat nu se ridică decît la nivelul ridicolului. Încearcă să te ridici puțin mai sus ca să te văd și eu.

\"Nici tema nu e prea inedita\"
Eu cred ca o astfel de afirmatie ar trebui sprijinita cu un citat. De exemplu eu, daca as vedea o poezie intitulata \"yearba mate MMIV\" si as vrea sa fac un comentariu rautacios, i-as aminti autorului ca Julio Cortazar a folosit acest leit-motiv pana la plictiseala (cat e el de Cortazar) in romanul Sotron.

Raspunsul lui Mihnea, asa pueril cum este, are totusi o doza de umor.

Aleks, \"sper ca vei stii\" ca paiul ortografic din ochiul altuia, sub microscop, devine barna din gardul vecinului

Alma, nu-mi amintesc sa-ti fi vazut interventia la comentariul lui Virgil, foarte asemanator cu cel al lui Mihnea, cand se referea la Tosa Claudiu: \"Ce mă amuză enorm este cum un băiețaș de 18-21 de ani, care probabil că habar nu are cu ce se mănîncă literatura sau estetica, ne vorbește așa cu aplomb ex cathedra despre critica literară\" la http://www.poezie.ro/index.php/poetry/71493/index.html

Domnule Dimitriu,
mă amuză perseverența și încrîncenarea dvs., demne evident de o cauză mai nobilă decît hărțuirea altora. Dar probabil că pe dvs. activitatea asta vă înviorează sufletește. Ceea ce nu observați sau vă faceți că nu observați dvs. este tocmai ceea ce vă însuflețește și pe dvs., resentimentul și ostilitatea și ranchiuna cu care mi se adresează sau mi s-au adresat unii pe aici. Nu vă străduiți să îmi demonstrați că și eu fac asta. N-am pretins niciodată că sînt perfect. Dar există o diferență fundamentală între excepție și regulă, între a spune ceva cînd ești provocat, pe de o parte, și a lovi cu răutate în mod deliberat. Dacă sînteți inteligent sper să pricepeți distincția. Și vreau să vă spun că sub nici o formă nu văd semnul de egal între limbajul și spiritul comentariilor lui Tosa si ale dvs. față de textele mele în comparație cu comentariile mele. Așa că dacă tot pomeniseră-ți de pilda biblică, poate că înainte să îmi scoateți mie paiul din ochi n-ar fi rău să vă purtați de bîrrna care vă atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.
În ce-l privește pe Cortazar, nu l-am citit și nici nu știu cine e și uite că pot să dorm liniștit chiar dacă probabil pentru dvs. am devenit și mai ignorant și submediocru decît sînt.
Iar despre yerba mate, numai de bine. Cred că am să continui să le scriu cît voi avea chef. Iertați-mă dacă va trebui să ignor plictiseala care v-o provoacă. Sînt convins că puteți să le ignorați, ca de altfel tot ce aș putea să mai scriu, și chiar persoana mea, de acum încolo. Simaptia cu de-a sila nu face bine la nimeni. Amabilitatea nici atît.

erate:
n-ar fi rău să vă purtați de bîrrna care vă atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.= n-ar fi rău să vă purtați de grijă de bîrna care atîrnă atît de hidos din ochiul dvs.

Simaptia=Simpatia

cu scuzele de rigoare,

Domnule Titarenco, ma tem ca gresiti. Dincolo de amuzamentul ocazional oferit de aceste \"dueluri\" nu incerc decat sa indeplinesc o functie sanitara, oarecum asemanatoare cu cea indeplinita de vulturi sau hiene: cadavrul este acolo, trebuie folosit!

Nu va consider ignorant sau submediocru din cauza ca nu l-ati citit pe Cortazar, sunt convins ca si d-vs ati citit carti de care eu nu am auzit.
Ce ma supara este inconsecventa, faptul ca reprosati altora defecte de care suferiti chiar d-vs. Daca vreti, pot sa le enumar, insa stiu ca sunteti un om inteligent si nu aveti nevoie de asta.

Imi cer scuze daca unele din comentariile mele v-au provocat anxietate si va marturisesc, cu toata sinceritatea, ca unele din poeziile d-vs aproape imi plac (nu, nu sunt ironic, voi reveni cu exemple)

Domnule Dimitriu,
aici vorbim despre două lucruri distincte. Primul este persoana. Cel de-al doilea este ce scrie sau produce persoana respectivă.

În ce privește persoana, cred sincer că este puțin cam curajos să pretindeți că, cunoașteți pe cineva sau îi cunoașteți defectele. Eu n-aș avea curajul să fac astfel de afirmații despre prea multe persoane de acici. Pentru că nu le cunosc. Nici despre dvs. Personal mă îndoiesc că mă cunoașteți. De aceea mi se pare cam orgolioasă și neavenită pretenția asta de vultur hoitar. Nu mai spun și faptul că, în general într-o comunitatea civilizată, dacă nu te pune nimeni paznic peste ceilalți, este puțin cam... inacceptatbil să îți arogi posturi din acestea. Asta nu înseamnă că nu ai dreptul să atragi atenția sau să sesizezi nereguli. Dar, așa cum ați spus și dvs., în ce vă privește vă place să vă arogați \"o funcție\" pe care nu mi-aduc aminte să v-o fi cerut nimeni. Vă rog, nu mi-o luați în nume de rău dar, ori ce faceți dvs. este inoportun, ori n-are nimic semnificativ pentru că toți avem același \"drept sanitar\" pe aici, unul față de celălalt.
Revenind însă la aspectul defectelor și cunoașterii, așa cum spuneam, dvs. nu mă cunoașteți iar eu nu îl cunosc pe Mihnea și nici el pe mine. Dacă putem judeca ceva, este vorba doar de textele și gesturile noastre de aici. În lumina aceste afirmații susțin ce am spus și în comentariul precedent (și vă rog să mă iertați că mă auto-citez): \"există o diferență fundamentală între excepție și regulă, între a spune ceva cînd ești provocat, pe de o parte, și a lovi cu răutate în mod deliberat. [...] Și vreau să vă spun că sub nici o formă nu văd semnul de egal între limbajul și spiritul comentariilor lui Tosa si ale dvs. față de textele mele în comparație cu comentariile mele.\" Aceeași afirmație este valabilă și în ce privește atitudinea lui Mihnea.

În ce privește textele mele, știu și mă aștept ca unele sau toate să nu placă unora sau tuturor. Haideți să fim serioși, este vorba de poezie. Nu mi-am imaginat nici o clipă că e o știința exactă. N-am nici o problemă cînd cuiva nu îi plac. Nu sufăr absolut deloc de histrionism și n-am nici o \"consacrare\" de protejat. Dar, există o diferență între a-ți exprima dezaprobabrea cu dispreț, bajocură și răutate evidentă fără nici măcar o explicație sau cu explicații puerile, pe de-o parte, iar pe de altă parte, a comunica același dezacord dar cu bun simț, respect și explicații, atent ca odată cu pastila amară să oferi și speranță întru mai bine. Atunci cînd e cazul.
Nu am pretenția că eu am făcut absolut întotdeauna exact așa dar sub nici o formă nu se compară cu modul în care m-ați hărțuit dvs. sau Tosa sau alții. Vorba lui Ion Mihalache: \"Măsura, domnule profesor, măsura...\"