Virgil Titarenco

de ce oare am simțit oare parcă aud o pentatonică armonie orientală picurînd în mijlocul grădinii mele japoneze

gabriela,
să știi că o iau drept compliment, \"acelasi Virgil Titarenco , acelasi si niciodata pe deplin cunoscut\". Nu primești așa ceva în fiecare zi. Niciodată nu am fost eu semnificativ de optimist, de altfel.

sau întru moarte, Ela. \"Dragostea este tare ca moartea\" spune Solomon în \"Cîntarea...\" lui...

Ce simpatic ești Pane. de ce simt oare în glasul tău o undă de irascibilitate? Și dacă simt greșit, ce ar trebui să simt oare?
Iar sfatul, da sfatul, tu îl urmezi sau și tu scrii mai mult decît ce \"se putea scrie\"?

Merci Elena, merci beaucoup. trebuia să ascut scalpelul și mai bine, recunosc. Să fie ca și cum n-ar fi..

măi floricică, sper ca acum să nu ne spui și cum o cheamă pe nevastă și alte amănunte picante că pe noi nu ne interesează. pe mine nu mă deranjează că îmi faci publicitate pe orice căi dar nu uita că așa cum dumneata ai dreptul să îți manifești sensibilitățile față de \"obectul\" amorului, tot așa am și eu dreptul să observ alunecările în kitsch sau manelism. cum și cît de vanitos sau nu o fac eu e treba mea atîta timp cît nu atac pe cineva la persoană. aici există o regulă, nu îți place să fii criticat, nu scrie. în ce mă privește pe mine, așa am comentat și pe vremea cînd nu eram ceea ce crezi dumneata, adică \"membru marcant\". în ce îl privește pe avram iancu, nu e kitsch așa cum eronat încerci să portretizezi dumneata și alții judecata mea. eu am spus că în textul cu pricina e doar folosit în mod kitschios. nu-ți convine părerea mea, nu o citi. iar dacă te afectează prea tare, mai mergi afară la zăpadă, mai ia o gură de aer tare și îți trece. în ce mă privește pe mine cred că nu am fost nici penibil ca dumneata și nici lipsit de bună creștere ca domnișoara în cauză. iar dacă dumneata consideri că a fi penibil e o stare acceptabilă, eu nu pot decît să îți urez să îți fie de bine. în domeniul ăsta nu te mai pot ajuta.

text ca o stare.
mă tem că se scrie gheață nu ghiață

am și eu o întrebare. tu chiar nu realizezi cînd ești penibil? sau te-a orbit chiar așa de tare amorul? știi, pe unii dragostea îi face să exceleze, pe alții îi transformă în clown-i. dar nu îți fă probleme, alții au pierdut imperii pe chestia asta. totul e să iubești. noi știm că ești fericit.

Oricît de multe înțepături de halebardă ar avea loc între mine și Radu Herinean, nu pot să nu spun că nu știu dacă eu \" fac cinste prin scriitura [mea] acestei comunități\" dar cu certitudine că a fi introdus în această primă antologie a poezie.ro mă onorează în mod deosebit. Și o spun din toată inima. A sta alături de Anghel Novac, Arachelian, Caloianu, Ciornei, Firică, Geană, Gheorghiu, Ghigiu, Manole, Mitruț, Nanu, Silișteanu, Stoicovici, Suse și absolut toți ceilalți este unul dintre cele mai frumoase cadouri care mi s-a făcut vreodată. Dincolo de micile noastre războaie și copilăroasele noastre alianțe va rămîne adîncă și tandră amintirea că v-am cunoscut și am crescut alături de voi. Pentru că aproape toți ați fost poeți înainte să vă cunosc eu iar eu nici măcar acum nu sînt. E una din cele mai onorante poziții pentru mine. Mulțumesc, Radu Herinean.

Elena, am eu ceva mai vechi cu Cain, Core și Balaam, dar trebuie prelucrat.
În ce privește viermele, e interesant, iar paradigma postmodernistă e un spațiu foarte dificil pentru a vorbi despre asta. Dar fiind la personale, nu mi se poate reproșa, nu?

Traian, eu cred că invidia este un copil malformat nascut din împerecherea dintre dragoste și frică, poate cea mai cumplită și contra-naturii zămislire posibilă. Dar, scuză-mă, iar am început să folosesc vorbe mari...

părerea mea, dac-o avea vreo importanță, e că era mai bine să îl lași pe Inacu cu treaba lui și să nu îl amesteci în text. ar fi ieșit ceva. așa e cam heteroclit. există un punct în care esteticul devine kitsch.

remarc:
\"Turle de biserici, vechi, cioplite-n lemn
Gata de culcare, fac al crucii semn\"

Andule, nu știu dacă am nevoie de aplauze. În general în viață nu mi-au adus bine. Dar, cine știe, poate că viitorul e altfel. De aceea am o atitudine ambivalentă față de ele. Ce n-am înțeles eu, este unde sînt \"lucrurile mici\". Evident, depinde de sistemul de referință sau poate de suma experiențelor noastre. Eu am scris despre un lucru pe care îl studiez de mai multă vreme. Și cred că nu e cu nimic mai fascinant decît \"eterna iubire\" despre care probabil ți-ai dori să scriu. Deși este posibil ca unii să considere aceea ca fiind un \"lucru mic\". Textul acesta a avut o cauză. Și eu l-am lăsat să existe. Puteam să îl sugrum în fașă. Crezi că era mai bine?

Da, un articol interesant. Mi-ai suscitat interesul. Eu citeam autori mai recenți canadieni. Am să îl caut. Remarc.

Mulțumesc Ovidiu, ești simpatic. Mă faci să îmi amintesc că mai există și oameni necomplicați pe lumea asta. Și ce bine e că mai există.
Șerban, eu n-am nimic împotriva vaginelor sau a vaginului. Ar fi absurd. Și nici nu cred că sînt un pudibond. Și nici nu cred că asta e problema mea, așa cum probabil eronat sau simplist au înțeles unii sau unele. Orice lucru are un mesaj. Eu doar am folosit imaginea aceea pentru a sublinia o paradigmă, o descuamare. Despre poezie,... nu știu. Nu mă întreba pe mine. Este. Poate în titlu este. Poate este și mai mult decît atît. Dar, nu știu, poate prea mult zgomot de fond, prea mare diluția, prea rare autocenzurările. Poate prea multă gălăgie pentru gustul meu sau uneori prea multe semnale derutantem încurajări ale nimicului, ale ne-literarului, uneori subtile. Nu știu, prea seamănă a ceva stătut.

nu știu dacă sînt de acord cu Eugen. părerea mea este ca are valoare de document și trebuie lăsat așa cum e în original. dar m-aș fi așteptat ca Pan să continue articolul cu măcar cîteva comentarii, altfel încadrarea la articol devine numai un pretext și e puțin jenant din punct de vedere publicistic. totodată eu aș fi omis sau mascat numele doamnei pentru a o proteja. am senzația ca autotitațile de la Tiraspol sînt în stare de orice represalii.

Mircea, așa cum am scris, nu am vrut și nu vreau să fiu dramatic, teatral. Am vrut și vreau să fiu onest și cît mai puțin supus unei emoții de moment. Am vrut să fiu un observator al unui fenomen care se petrece cu mine și oarecum în mine. Este posibil să fiu greșit, să fie un fel de „malaise poetique” sau mai știu eu ce. Dar nu cred că cer nimic de la acest site. Nu am cerut niciodată nimic decît să fie el însuși, după cum eu am ales să fiu eu însumi. În momentul cînd lucrurile devin friabile, labile, se desprind, se mărunțesc, se pulverizează. Eu nu le pot opri.

Nu știu unde vezi tu negativitate, Elena. Chiar aș fi curios. N-am urmărit nici negativitate și nici cancan. Am privit ca la o decrepitudine sau poate mai plastic spus, o entropie. Poate vina e la mine, poate nu văd bine. Dar oare un entuziasm superficial nu ar fi la fel de păgubos ca și un pesimism erodant... Cu siguranță aș putea da multe exemple în care văd deteriorare dar oare asta vreau să fac? Să cîrpesc? Să stigmatizez? De fap nu vreau nimic. Descriam doar...

Nu înțeleg ce vrei să spui Ela. Mie imaginea mi s-a părut foarte clară. Poate tragică, poate inevitabilă, dar clară. Și cred că pornește de la întrebarea de ce sîntem aici, de ce sînt aici. Ca să îl citez pe Merovingian, „alegerea este doar o iluzie, nu există decît cauză și efect”. Evident, o glumă. Dar totuși probabil că adevărul este undeva la mijloc. Nu pot trăi, nu pot fi eu însumi fără să aleg, dar e o iluzie să nu pricep și să nu accept că sînt cauze care ne domină din umbră. Cred că mai degrabă dacă alegem ceva, alegem între cauze pe cea care credem că ne este cea mai apropiată de suflet. Apoi începe sacrificarea celorlalte. Altfel am înnebuni.

Andule,
e foarte greu pentru mine să înțeleg ce ai vrut tu să spui. Probabil că sînt limitele mele. Singurul lucru pe care l-am priceput este ceva că ce fac eu e prost și ce poți face tu, dar nu faci nici în ruptul capului, e bine. În rest mi se pare abscons. Cel puțin pentru mine. Am și eu o întrebare, te referi la ce am scris eu mai sus?

interesant răspunsul tău, Horia. Deși este evident o resemnare postmodernistă. Personal nu cred că succesul sau obuzele sînt semnificative pentru literatură, poate pentru tabloiduri doar. N-aș vrea să se înțeleagă că cred într-o literatură \"pură\". Literatura nu poate fi mai pură decît viața. Cînd încearcă asta devine ridicolă. Dar nu este nici maculatură. Cred în același timp că există o diferență între speranță și așteptare după cum cred că o punere a problemei în felul acesta este o iluzie a imobilității.
Dar de fapt problema e alta și cred că ține de cine conduce siteul. Problema e un anumit tip de adicție. Noi bărbații sîntem foarte susceptibili la tot felul de adicții. În cazul acesta îmi pare a fi o anumită adicție la vizibilitate, vizualizare, cu orice preț și pe orice căi. Ușor, ușor asta devine ceea ce medicii numesc exchibiționism, de data asta publicistic. Nici măcar nu e narcisism, pentru că Narcis admira ceva. În exchibiționism simți un impuls incontrolabil de a fi vizibil, de a nu lăsa nimic ascuns. Ești flămînd după ochii celuilalt sau în contextul nostru după clickurile celuilalt. Și nu te mai poți opri, ba dimpotrivă, ai și justificări, ca pentru orice adicție.

Iuliana,
eu nu sînt un \"mare iubitor de oameni\", asta ca să nu spun că sînt mizantrop, de aceea pentru mine porția de \"schimb de vieți\" nu rezonează prea mult. Poate pentru că nu trăiesc în România, deși mă îndoiesc. Eu nu cred în valențele socioterapeutice ale internetului. Evident că există dimensiune relațională aici dar eu o percep ca fiind secundară. La urma urmei sînt mii de forumuri si webloguri ca să nu mai vorbim de chatroomuri și IRC. Cine are nevoi din astea se poate \"trata\" acolo. Pentru mine a fost așteptare literară. Chiar dacă a avut o componentă sufletească. Nu am vrut niciodată să mă inhib (de fapt asta a fost o decizie foarte conștientă, dacă îmi e permis pleonasmul), n-am vrut să mă inhib și să fiu un \"poet mort\". Dar nu am vrut să \"trăiesc\" aici. Am vrut poate să \"gîndesc\" aici. Literatura, poezia și filozofia au multe puncte de contact cu psihologia și sociologia dar nu cred că sînt tot una cu ele.
În ce privește \"strigătul\", nu știu, nici nu m-am gîndit la asta. De felul meu sînt o fire proactivă nu reactivă. Asta nu înseamnă că nu ascult sfaturi sau nu intru în dialog. Dar viața m-a învățat o lecție foarte dură, că e cea mai mare prostie să te iei după oameni sau să îi consideri responsabili de deciziile tale. Sau să te aștepți să le ia ei pentru tine. Nu aștept nimic de la nimeni. Nimeni nu îmi datorează nimic și nu datorez nimănui nimic. Cel puțin aici. Nu mă amăgesc. În două săptămîni textul acesta va fi o \"absolută uitare\". Numai o sclipire de geniu sau o coincidență istorică l-ar face să rămînă în memoria cuiva. Decizia mea nu are și nu va avea de-a face cu \"un semn care sa mă retina\" ci cu o schimbare a ceea ce este acest spațiu. Cred că imaginea de pe site azi este foarte sugestivă. Și nu mă refer la dimensiunea quasi-pornografică sau (i)morală ci pur și simplu la realitatea de fapt. Un \"vagin roșu\" e cam ce a devenit poezie dot ro. Un vagin roșu pulsînd pasional și submediocru. Cu multă senzorialitate aproape citoplasmatică care în ea însăși e o realitate neutră dar care pentru mine e poate tot mai mult un mucus epitelial care nu îmi spune nimic. Iar nimicul este o senzație care nu poate fi simțită multă vreme. Prin \"natura\" lui e un zero entropic.

am fost și eu curios citind articolul \"modestului editor\". asta pentru că au trecut aproape doi ani de cînd m-am înscris pe poezie.ro și cum nu mi-am mai făcut clone am uitat cum arată pagina de înregistrare. deci m-am dus acolo și trebuie să recunosc că radu are dreptate. e greu de găsit pe internet un site cu o procedură de înregistrare mai simplă ca asta. mai dificile găsești, dar mai simple, mă îndoiesc. dacă aș fi rău ar trebui să spun că o poți completa și folosind numai un sfert de creier. dar nu vreau să fiu rău așa că nu spun. deci, radu are dreptate, mai ales că aici nimeni nu plătește nici măcar pentru customer support. deci hai să devenim rezonabili și să învățăm să folosim computerul iar dacă e prea greu să luăm un curs, două și să nu mai venim cu copilării din astea. părerea mea

e menită să nu fie înțeleasă, dar mulțumesc de trecere și de emoție, Elia

textul nu e prost dar nu e neaparat adevărat, și cu siguranță nu e adevăr absolut. Pentru că dacă ar fi așa, nu-i așa, eu nici măcar nu aș catadicsi să îl citesc. iar dacă eu nu l-aș citi atunci ce rost ar mai avea să îl publici sau să îl declami. textul cred că vorbește despre o tendință, doar atît.
am să te mai citesc, mi-ai suscitat interesul