anti-flamenco

In ultimul timp remarc o usoara lunecare spre pesimism- ca o durere a neintregirii. Poemul tau are un iz de parere de rau dar poate ma insel eu.
Primul vers imi place in mod deosebit poate pentru ca de multe ori am avut si eu senzatia aceasta.
tot mai aproape
jocul mereu
și niciodată
la fel\'\'

Esti acelasi Virgil Titarenco , acelasi si niciodata pe deplin cunoscut.
Gabriela

,,

\"durerea sacadată a chitării
pe toate corzile
sfîșiere strigăt pînă la capăt
mîinile mele
mîinile tale
adumbririle revenirile
oprire\"

Ritmul cel ce niciodată nu strivește pasiunea. Dincolo de orice zvâcnire a dansului, se simte spargerea anotimpului, atunci când femeia în roșu își înalță elegant brațele întru viață.



Ela

gabriela,
să știi că o iau drept compliment, \"acelasi Virgil Titarenco , acelasi si niciodata pe deplin cunoscut\". Nu primești așa ceva în fiecare zi. Niciodată nu am fost eu semnificativ de optimist, de altfel.

sau întru moarte, Ela. \"Dragostea este tare ca moartea\" spune Solomon în \"Cîntarea...\" lui...