Poezie
generația experimentală 2
ne-au despicat
1 min lectură·
Mediu
ne-au despicat
pe la mijloc
cam pe la trei zeci trei zeci și cinci
de ani
ne-au despicat cum despici un brad
cu barda pe lung
ne-au despicat prin osul din ceafă
să ne doară prelung
pînă în vintre să simțim
cum ni se spulberă gîndurile
și lumina ochilor
în amintiri
izbite cu pumnul
ne-au despicat
pe fiecare
într-o măcelărie de vîrste
unul cîte unul
ne-au despicat prin privirile mamei
și ale tatălui
ne-au despicat pîntecul
și sînul
a curs o apă de spaime
prin despicătura zidurilor
din noi
printre dinți ne-au curs cuvintele toate
s-au vărsat duminici și flamuri
durere și fapte
pămîntul s-a despicat
și s-a scurs din suflet
noroi
ne-au despicat doamne
privirea aceea
cu lacrimi și foame
în văzul lumii
copilăria
dintr-o lovitură meșteșugită
au plîns bunicii rămași într-o parte
fără mîini fără gard
cînd am plecat departe
trăgînd mereu despicătura aceea
după noi
002806
0