Virgil Titarenco

da teddy,
cred că există poezie în fiecare lume care dispare după cum există dragoste pînă și în cea mai hidoasă ființă omenească.
nu cred că poezia trebuie să poarte neaparat mănuși albe. după cum nu cred că dragostea poate fi vreodată înțeleasă cu adevărat.

bianca,
mă fascinează de multe ori banalul. unii mă vor numi existențialist. poate sînt într-un fel. ciudată chestie și dragostea asta.

Da, un articol în care chiar dacă nu apar relatări senzaționale (oare cui ar folosi așa ceva?) prezintă un personaj inedit și o fațetă inedită a realității. Părerea mea este (fără a da sfaturi maestrului Noru) că întrabările puteau fi mai succinte și mai obiectuale, și poate ceva mai distincte. Senzația care ți-o oferă (desigur plăcută) este de \"pahar de vorbă\" mai degrabă decît de interviu. Dar este și acesta un stil, poate în mod specific românesc. Textul însă este plăcut scris și are darul acesta, pe care eu îl admir foarte mult, de a nu mă plictisi. Nu multe lecturi trec astăzi de rubiconul acesta. Asta apropo de cît de puțin se citește astăzi. Poate ar trebui să ne întrebăm și cît de puțin se scrie astăzi cu adevărat bine.
Cu apreciere,

Genului care n-a învățat, nu învață și nu va învăța limbajul dulce al compromisului


Genule, ești bun la poante
de nu te cuprinde lumea
nu faci compromis la ace
... două strofe-n loc de una

nici nu îți dai seama ce frig am răbdat nopțile astea. vînătoarea este ceva atît de apropiat poeziei și probabil că mulți nici nu știu asta. e o liniște de îți auzi sufletul mîngîind pădurea. iar tu ești în același timp copil și fiară. să nu mă întrebi dacă am împușcat ceva...

Text cu temă dar cu exprimare dificilă prin unele locuri. Are și unele excese retorice. Cred că ar mai putea fi lucrat. Deși fiind așa vechi poate avea valoare sentimentală pentru autor dar dacă se vrea să rămînă mai trebuie șlefuit.

Da, uite un text care astăzi este pe gustul meu. La prima citire nu cred că am avut prea multe să îi reproșez. Evident e un cîntec. Evident e Alina Manole, o altă poetă care de acum are un stil conturat. Deși poate greu de așezat într-o matcă, dar las bătaia asta de cap criticilor care sînt literari.
Eu mă voi mulțumi să observ (încă odată) \"egocentrismul\" textului Alinei și noua(?) preocupare pentru \"shortcut\"-uri computeristice. Interesant e că în textele ei acestea nu deranjează, sau nu mă deranjează pe mine. Au ceva naiv, ceva de copil care descoperă butoanele tastaturii ca pe o lume caldă, nicidecum tehnică. De fapt asta remarc, Alina folosește o mulțime de termeni, tehnici, religioși, matematici, medicali dar se ambiționează să nu fie nici unul din ele.
Remarc \"o seară de vară în loc de pleoape\" pe lîngă alte metafore. Frumos text.

da, sensibil, undeva înspre banal, deși un banal suav.
Nu știu dacă îmi place \"de mare înălțime\".

Să îți spun că nu sînt de acord cu tine...? Poate te va deranja. Am rezerve mari că viața este o sclavie. Poate mai degrabă cerbicia cu care nu vrem noi să recunoaștem cînd am făcut o mișcare greșită și am intrat într-o fundătură. Din ce în ce mai mult cred că între bios și zoe noi ne declarăm sclavii celei dintîi ignorînd-o pe cea de a doua.

Andu,
mă faci să zîmbesc. Desigur nu mă simt jignit. Nu am de ce. Deși fiecare din aceste haine sînt cu siguranță mult prea mari pentru mine. Aș fi vrut să fie altfel dar viața nu e așa cum ne-o dorim, de cele mai multe ori.
De ce geografie și nu istorie? De ce prefer eu relieful în locul procesului temporal?
Poezia nu o văd ca pe un proces ci ca pe ceva mai degrabă static, un fel de pictură sau sculptură. Nu o văd nici ca pe o piesă muzicală și nici ca pe un traseu epic.
În același timp nu sînt platonician și deci nu detest materia. Relieful, geografia, materia nu le văd ca pe niște închisori ale spiritului, ci dimpotrivă, ca pe niște haine ale lui, manifestări ale lui. Aici, bineînțeles, termenul geografie este folosit metaforic dar a vrut să transmită puterea de \"concretizare\" a poeziei atunci cînd este bine scrisă, puterea de a te \"răpi\" pe un tărîm, un relief, un \"spațiu\" în care să uiți de realitatea imediată. Mă mir că nu ai spus nimic sau nu m-ai întrebat despre \"disperare\" dar despre asta poate altă dată că văd că tot m-ai provocat să continui pe o linie eseistică ideile astea.
Și mă bucur că ți-a plăcut cu adevărat.
La recomandarea cuiva am introdus și o imagine care să sugereze oarecum \"definiția\".

Daniel, Daniel,
uite că sînt uimit că mă mai citești. Nu din cauza ta ci din cauza mea. Uneori mi-e greu să scriu tot ce simt. (Uite am început să fac afirmații banale.) Dar simt uneori că istoria s-a compresat în noi, în generația noastră. Ca într-un fel de grafic asimptotic. Uneori îmi privesc textele ca pe niște revărsări peste mal dintr-o aglomerare de realități care abia învață să coexiste.

Anaïs,
sănt de-a dreptul fascinat de exegeza ta. Mai ales eu, un ciudat conservator animat de duhul descoperirii. Da, e un conflict în noi, și tu se pare că îl știi bine.

Eu cred că odată ce începi să scrii în registrul liric devii foarte vulnerabil la \"inutile ipostaze de grație\". E bine, e rău? Are vreo importanță părerea mea? Nu știu. Probabil că e mai bine să rămînem în \"tăcerile cu rame de argint cusute unele de altele\" sau poate doar \"sub scoarța poemelor\".
Moartea nu există decît în variantă de lux.

Gabi, Gabi, și totuși nimic de ce ne-ar place să lipsească nu lipsește. De aceea poate uneori iubim, alteori urîm toamna.

Azraile,
dacă zici tu. Cum la noi mai tot timpul fac americanii cîte un război cred că e etern valabilă :)))

Alexandra,
nu știu dacă e o simplă montură. Cred că e chestie de percepție. Probabil că ești tu sensibilă la o anumită lirică. Uite mie îmi place imaginea cu vîrcolacii privind la meci prin găurile din tavan. Dar și asta nu tot timpul. :)

mulțumiri tuturor.

haos este dar și cam prea multe \"tehnicisme\"
nu știu dacă pot vibra
poate mai încerc

prea multă prețiozitate și aplomb
prea puțin liric

:) Da, poate ai dreptate. Mă mai gîndesc.
Spui cuvinte frumoase. Mă bucur să pot să privesc textul și cu ochii tăi.

Poate. Poate așa va fi. Depinde de... percepție.
Mulțumesc de citire

textul nu e neaparat rău dar cuvîntul \"tranzacție\" mi se pare o alegere nefericită

Ai dreptate Antoane cu contextualizările. Am și spus că are pretenții modeste. Desigur că va trebui modificat. Dar întrebarea ta mă duce la altă întrebare: Cine va mai citi textele mele peste 50 de ani? Că eu nu îmi pot imagina asta.
În ce privește să extind la alte zile, nu știu, eu nu am atîta răbdare ca femeile. Abia dacă mi-a reușit o zi. :)
merci

La mulți ani, nea Mitică. Dar cine îmi spune și mie de unde vine vorba cu sfîntu\' Mitică Blajinu? Că Genu nostru numai blajin nu e.

Nea Mitică neBlajinu\'
În duel prin Agonia
Ne-a-nvățat din vîrful penei
Ce înseamnă omenia.

cu respect,
profetul

Nu știu dacă practica asta (deși perfect posibilă) a textelor fără titlu, folosește cuiva, sau măcar poeziei. Dar, fiecare cu stilul lui...