Avva

Da, uite un text care astăzi este pe gustul meu. La prima citire nu cred că am avut prea multe să îi reproșez. Evident e un cîntec. Evident e Alina Manole, o altă poetă care de acum are un stil conturat. Deși poate greu de așezat într-o matcă, dar las bătaia asta de cap criticilor care sînt literari.
Eu mă voi mulțumi să observ (încă odată) \"egocentrismul\" textului Alinei și noua(?) preocupare pentru \"shortcut\"-uri computeristice. Interesant e că în textele ei acestea nu deranjează, sau nu mă deranjează pe mine. Au ceva naiv, ceva de copil care descoperă butoanele tastaturii ca pe o lume caldă, nicidecum tehnică. De fapt asta remarc, Alina folosește o mulțime de termeni, tehnici, religioși, matematici, medicali dar se ambiționează să nu fie nici unul din ele.
Remarc \"o seară de vară în loc de pleoape\" pe lîngă alte metafore. Frumos text.

nici nu stiu ce sa zic mai intai. e un amalgam de trairi:
dorinta de implinire, stare de iluzie, absenta si uitare, pierdere irecuperabila, uitare de sine, unirea a doua fiinte din abisuri diferite...
un monolog liric, o figura feminina, originala, o \"placere de durere\".

3-4 metri in spate va rog... si priviti cu atentie:)

Nu sunt eu un mare fan al poeziilor vizuale, dar de data asta: chapeau bas, Alma.
Poem complet, imagine si cuvant contopite. Poem tulburator, minte si suflet reunite. Poem complet, modern si clasic imbinate.
Multe aparente, Alma, in poezia ta si sub toate aceste aparente o femeie puternica, mandra de ea si impacata cu lupta ce o duce cu zilele. O femeie frumoasa care se scrie in poezie, care se naste in poezie, care se ingroapa in poezie.
Multa maturitate aici si un bob de inocenta naturala si completa.
Frumos, draga mea, tare frumos.