Poezie
Tăcere
1 min lectură·
Mediu
Coboară postludiul diform și ermetic...
Cu-aripi invizibile- noile voci;
Pe subiacente desprinderi, apatic,
Aleargă cuvinte, precum mormoloci.
Acel punct comun se proclamă fantomă,
Iar punctul de sprijin e-o salcie-n vânt,
Cu ramuri pleoștite, dar autonomă-
Și-a-ncercuit trunchiul desprins de pământ.
Nici telepatia nu pâlpâie, plânge,
C-am fost la contractul de spirit lucizi!
Strivind puritatea și harul se stinge
Și-o clauz-a fost că nu poți să ucizi.
023401
0
prea puțin liric