Poezie
Alacrimie
1 min lectură·
Mediu
De câte ori ne-am sorbit din adânc de privire, de parcă am fi fost
deshidratați, ca după o secetă în care ne-am pus
inima în cui, niciodată împreună, dar în abis mereu împreunați
de câte ori ne-am pândit din desiș de dorință, de parcă am fi fost
feline, păstrând distanța regulamentară, dar din priviri strigând
neregulamentar, niciodată lei, mereu hiene
de câte ori ne-am devastat privirile, de parcă am fi fost
infractori, ca și cum în afundul lor s-ar zbate
pești înotând împotriva curentului, niciodată pașnici, mereu răpitori
de câte ori ne-au plâns greierii, până retinele
ni s-au uscat, de câte ori în ochii noștri lupii au urlat
021.943
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandra Alb Tătar
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Alb Tătar. “Alacrimie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-alb-tatar/poezie/14170056/alacrimieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVEste un poem de dragoste foarte bine scris, totuși cuvintele rămân și la simplul mod declarativ. Ipostaze cam prea comparative. Nu găsesc ceva trăit efectiv. "Niciodată împreună" nu știu la ce anume se referă. O detaliere a relației măcar ambigue ar fi fost necesară. Măcar un vers, de clarificare, ar fi umplut golul confesiv.
Confesiunea lirică ar consta și în relevarea unei împrejurări spațio-temporale, ori a unei scurte amintiri în doi.
Confesiunea lirică ar consta și în relevarea unei împrejurări spațio-temporale, ori a unei scurte amintiri în doi.
0
Cutezanța aduce descătușare spre împlinirea destinului.