Virgil Titarenco

Antoane nu mă supăra. Că nu-s în mood. Cum să fie \"pierdere de timp si frustrare\"? Doar n-ai vrea să îți spun tot ce gîndesc... Fiindcă nici tu nu spui. De fapt, vrei să ți-o spun pe aia dreaptă?! Cînd am citit textul am avut senzația că vrei să asunzi ceva într-o cutie banală. Așa ca să nu bată la ochi. Ei, chestia asta m-a intrigat.

Anton,
e drăguță. Așa ca o glumă bună. Dar n-am prea înțeles chestia cu mileniul. Sau poate că ăsta o fi the \"Personal choice\".

Ideea e faină. Primele două strofe plac. Ultimele două însă șchioapătă. Prea tehnice, prea retorice.

Cu mult respect și admirație, Dieter îți urez la mulți ani. Regret că nu știu să o scriu în germană dar mă bucur că o înțelegi în românește. Sincer, m-au fascinat întotdeauna \"străinii\" care s-au aplecat mai mult decît \"turistic\" asupra României. Poate și pentru că, așa cum ai aflat probabil deja, noi românii avem un incorigibil complex al inferiorității. Văzîndu-te pe tine că ai îmbrățișat limba noastră, poezia noastră și pe una din cele mai frumoase fete de pe la noi, nu pot decît să îți urez din toată inima să te bucuri de toate trei, toată viața.

virgil a.k.a. profetul

Andreea,
iată un text care poate părea facil dar intră în sîngele sufletului pe nesimțite și te amețește puțin,... doar puțin.
Remarc \"tăcerile ghem se răsfiră prin mine\" ... și nemaipomenita întrebare:
\"întrupă-mă viu anotimp punctiform
știu carnea s-o plâng tu știi să mai numeri? \"

..fin reproș sau resemnare...

Mi-a plăcut, deși am rezerve față de \"bulgări zdrențuiți\" (oare pot fi și altfel?) și \"bizantine temple\" (poate am eu lacune istoriografice dar Bizanțul parcă a fost eminamente creștin, sau poate și musulman mai pe urma, dar temple..?)

Dragele mele,
ca autor al acestui text ca și al celorlalte 299 din anul care a trecut, nu prea cred că ar trebui să spun nimic despre el. Dacă e prost sau balast e prost sau balast. Dacă e bun e bun. Dacă e așa și așa, e așa și așa. :)
Uite ca să vă mai îmbunez spiritele vă ofer o fotografie a Pacificului pe care tocmai am făcut-o seara aceasta într-unul din cele mai frumoase locuri din lume (cel puțin pentru mine), San Clemente, California.



virgil a.k.a. the prophet

\"doar moartea e un tablou
cu urme de pași
și râsul tău agățat de gleznele
unei dimineți de iubire\"

Pentu un poem de iubire care se recomandă singur. Deși pe alocuri mai are construcții comune totuși are în el ceva viu iar sofisticarea e exact cam atît cît îi șade bine.
O \"dimineață de iubire\" e chiar ceva reconfortant.

Miha,
m-a impresionat mai ales ultima parte a textului. Dar unde ai dspărut?

o, da.... superb ceaiul negru și lupii... superb acest joc nefiresc de poker cu neantul

La Multi Ani, Nia...

Eu aș renunța la acele \"care\" din primul și al doilea rînd.
Mi-a plăcut însă dezinvoltura feminină a textului. Nu îi voi da stea pentru ca să nu fiu acuzat de subiectivism dar merită și mă mir că n-a sesizat încă nimeni asta...

și eu care tot încercam să pun o stea la text, Silvia, dar așteptam să te hotărăști cum vrei să arate...
Despre film, nu știu, chiar m-am gîndit că unii vor spune că e mai corect cinematograf de cartier decît film de cartier, dar deocamdată așa îl simt eu... ce să îi faci,.. defectul anilor \'70.

neaga, merge și cu tu. Mulțumesc de citire. Și de cuvinte. Te asigur că mai e mult pînă la impecabil. Dar apreciez faptul că îți face plăcere să citești din textele mele.

Ei, Vasile... e și disimularea o artă, nu? :)

Dana, zîmbesc... de fapt viața este poate mai degrabă o sumă de postludii, sau de preludii... sau cum spunea tipul din \"Taken\", dacă l-ai văzut, \"life is 70% maintenance\"...
Regards,

Catalin,
uite cum îmi descopăr eu cititorii \"periculoși\", adică cei care \"văd bine\". Merci de trecere și citire. Mi-a făut plăcere comentariul tău... :)

virgil

Trandafiraș, Bianca

... unde sînt \"zăpezile de altădată...\"

\"gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile\"

Undeva între oniric și real textul acesta sugerează un escapism de care pot spune că ducem mulți dintre noi lipsă. Prea sîntem \"atît de strîns nfășurați lăuntric\".

Felicitări.

mai Maduta, comentează textul și lasă comentariile altora în pace, fă și tu un efort și vezi-ți de treaba ta...

La mulți ani, Andreea!

Eugen,
eu nu am nevoie de \"cel mai mare poet al tuturor românilor\". De fapt nici nu am prea multe nevoi din astea gonflate. Dar mi se pare, așa quasi-ciudat că ai ignorat faptul că am spus \"probabil\".
Problema este însă mai complexă, fiecare națiune (în contextul socio-politic de pînă acum) a simțit nevoia \"giganților naționali\", a personalităților simbol, a \"valorilor\" de patrimoniu. Sînt convins că înțelegi asta. Dacă Eminescu se califică sau nu ptr. acest post este o chestiune care se poate discuta. Dar ideea de \"pseudo religie sau mitologie culturală națională\" n-au inventat-o românii, așa că te superi degeaba pe ei. Fenomenul se întîlnește cu nuanțe de la lituanieni pînă la indienii navajo, și inclusiv la germani sau la englezi. Așa că, hai să ne relaxăm.
Ce va aduce însă cultura faza postmodernistă a culturii și globalismul UE și USA, etc, rămîne de văzut. Cu siguranță că deja adolescenții știu astăzi mai mult despre Britney Spears decît despre Eminescu sau Coșbuc. Și nu sînt convins că ăsta este neaparat un mare progres cultural.