picături I

\"seara mirosea a saramură

adormisem cu picioarele
în laptele Dunării\"

E minunat. Eu atat as lasa din acest poem, Virgil. Dupa mine aici e concentrata intreaga emotie. Inca ma minunez - cum ai facut?

Simplu. Eram copil.

M-am intors. Vad ca le-ai zis picaturi. Adica mici si rotunde .:))))
Sa nu te superi - ti-am zis unde imi scald eu privirea in

...textul tau - o stiuca mi-a mancat literele...:)))

Erai copil? Cand - ieri? :)
Mai fii! :)))

Interesant, uite ca m-ai facut sa ies cochilie si sa iti spun ca imi place cum se impleteste forma asta de micropoem, numit de tine \"picatura\", cu amintirea...

ah, știuca și cochiliile... vin și ei... mai încolo

Saramură, lapte, miere - te-ai încumetat să le îmbini și-n rezultat atîția doritori să-l soarbă...

sare de pește, miere, caise și albine. Acasă.

Un poem în care predomină lumina dulce a verii. Începi foarte frumos. Versul \"seara mirosea a saramură\" are o imagine olfactivă interesantă.
Te rog încearcă să continui poemul. Parcă i-ar lipsi miezul. Versurile de final mi s-au părut cele mai reușite.

Il voi continua. Interesant este faptul ca si eu am simtit nevoia aceasta.

Draga Virgil,
Surpriza pe care ti-am promis-o cu mai mult timp in urma e gata. Am imprumutat un aparat foto digital si am fotografiat Dunarea la Braila. Desi am incercat sa afisez una din fotografii in sectiunea de pe acest site, vad ca pana acum n-a aparut. Te rog trimite-mi o adresa de mail ca sa-ti pot trimite ,, surpriza\". Adresa mea este elips@personal.ro

Mulțumesc Elena, ți-am trimis.

Picaturi intr-un tablou de vara: cerul era o caisa coapta, iar eu simteam vara prin porii caisei coapte; frumos zborul albinelor in inserare, picurand mierea in palmele noastre.
Iar alaturarea mirosului de saramura (initial nu mi-a placut)completeaza imaginea ca si cum totul ar picura in apele Dunarii.
Ma intreb cum poate fi apusul departe de \"laptele Dunarii\"?