viitorul compus

în fibrele fiecărui copac există o carte o voi deschide și o voi citi ca și cum ramurile lui mă vor mai umbri încă odată o voi citi făcîndu-mă părtaș uciderii lui securea ochilor mei îl va doborî încet pagină cu pagină Părtaș uciderii ( dur de tot ) - aș spune poate sacrificiului sau jertfei , dar e modul tău de exprimare care proiectează decorativ imaginea copacului luând alte forme: pagină cu pagină. Cromatic vibrează tonuri clare (verdele ascus al ramurilor): ca și cum ramurile lui mă vor mai umbri , iar ochii pentru mine sunt emblema clară a cunoașterii. în cristalele fiecărei pietre așteaptă o casă va fi locul în care mă voi odihni ca într-o peșteră vinovată de geometrie în fiecare colț voi atinge rănile stîncilor măcinate în var mîinile mele vor smulge lutului ultima vlagă cărămidă cu cărămidă Ultmul vers de aici îmi sugereată esența: cărămidă cu cărămidă, exprimată în cuvinte simple ,,construcția’’ făurește o imagine palpabilă: mîinile mele vor smulge lutului ultima vlagă. în pîntecul fiecărei femei înmugurește un copil îi voi întinde mîna și el va fi semenul meu ca și cum ea ar mai cînta același cîntec de fecioară întotdeauna îi voi spune adevărul despre naștere și moarte învățăturile mele vor tăia acest cordon ombilical Aici văd o naștere pe jertfa ,,copacului’’, pe jerfă se poate clădi cuvînt cu cuvînt , am descoperit aici idei pe care sufletul tău le manifestă stimulând memoria cititorului pentru cunoașterea lumii tale.