portret de femeie banală și eu poetic

Ce minunat e sa fii banal, sa ai pulover de mohair, sa cobori din munti duminicile ploioase, sa te incomodeze, pret de cateva ganduri, banale si ele, in fond, tacerea... Hai sa nu mai fim extraordinari si nu vor mai exista tarmuri pentru asteptari inutile...
Ciudat, cum mi-a provocat o reactie cu totul opusa, inclin sa cred, poezia ta...:)

\"Ma privea prin mutenia ferestrei\"- cat de frumos.
\"ne despărțeam
descoperindu-ne
banalitățile\" - separarea a doua suflete, frumusetea banalitatilor, atunci cand iubirea e atat de complexa.
Mi-a placut mult
drag, dana

Cred ca este un text care nu s-a voit deliberat plat, dar asa a iesit. Lipsit de nerv si aura.
Despre banalitati numai de bine.

\" ne desparteam descoperindu-ne banalitatile\"...atat de frumos! Gravitam in mod superficial,/ iubindu-ne c-o dragoste profunda,/ intr-o existenta atat de banala. Asteptarile inutile sunt chiar placute uneori: planezi cu tine insuti spre...nicaieri.