Elena Schipor

Pentru cei ce-au incetat sa fie Intr-un moment cand isi doreau prea mult: \"Copii, peretii sunt de sticla, Iar noi...doar magicieni. Nu jonglam cu timpul Dar vointa produce

nu ma plictisesc nicand sa fiu eu in ciuda singuratatii aparente. s-ar spune ca visez dar sunt cat se poate de realista: e suficient sa te gandesti la mine de dincolo, din alta lume. nu-mi esti

Sunt pentru ca vreau sa fiu si daca vreau sa fiu...trebuie sa lupt pentru ca sa fiu... Nu exista inceput, nu exista sfarsit: sunt eu, un eu fara extremitati, un eu incomplet poate... Uit de lacrimi

Intre ploaie si ninsoare, intre lacrima si suras, intre inger si om, intre lumina si ceata, intre cant si liniste, intre cuvintele uzate, intre doua gene, intre doua perne...nu poate aparea iubire.

Si daca din nimic vrei sa ridici un tot? Si daca sub pleava ...te astepti sa gasesti comori? Si daca nu mai conteaza clipa? Si daca alegi sa ajungi pe fundul marii, precum vapoarele ce renunta mult

Sufletul bantuia linistit printre luminile uitate aprinse, pe-o strada lugubra, cu miros pergnant de inceput. Era doar o strada nesfarsita, pe care se rataceau ganduri regenerabile.

E proaspată urma sărutării fantomei tale june, E proaspăt gândul de a muri cu tine. E proaspătă pofta de a zbura fără aripi, E încă proaspăt jindul de a fi ceea ce nu sunt. (00:17, 14

E devreme să pierzi startul unui început, să te înseli în ceea ce priveste apartenența unui sentiment. E devreme să uiți că esti un \"ceva\" folositor, e devreme să culegi roade timpurii,

Sunt doar un nimeni perfect intr-o lume iluzorie. Gandurile vin, pleaca, lasandu-ma la fel: acelasi \"eu\".

Trezeste-te, amice! Nu dormi in asta dimineata, Cand iti cresc pe perna boboci de izbanda, Cand din plapuma iti ies roze. Iar tu, in visul tau banal, Te scalzi in lacul de

Saruta-ma fin, Ca si cum ai mangaia ultima clapa a unui pian, Imprastie-ma in patrate, Pe care sa le umpli cu nisipul tarmurilor nescaldate. Priveste-ma cu coada ochiului Si vorbeste sufletului

Ar trebui sa te iert pentru ca imi multumesti repetat, Sa te las sa ma mangai cand sunt intristata, Ar trebui sa-ti fiu soapta, adiere in noapte, Sa-ti sarut pleoapele chiar de departe. Ar

Somnul fugar, Chipu-ți întristat, Gustul amărui, Aproape uitat Al cafelei Ascunse în cămară, Frumoasa mobila prăfuită, Vacarmul Provocat de vecinul de sus, Perna mea

Mă pierd În prăpastia larimilor Plânse de viață. În mine Mișună durerile înăbușite. Pe obraji Îmi schiază visele, Prinde glas Fantoma existenței mele. Mi se împrăștie

Mișună cariile Pe masa ta preferată. Nu mai distingi sculpturile... Tot pică ceară De la lumânarea proastă. Te îneacă fumul, Te îneacă dorul. Pe sicriul din umbră E colbul

Sorb paginile arămii Ale ediției din 1924. E bătrână, dar prețioasă. Mi se prelinge pe buze Dulceața de poezie. Pe buza superioară E poemul \"Unei călătoare\". Pe aceasta

...Minimum,maximum... Existență mărginită. De ce \"minimum\"? De ce \"maximum\"? De ce \"azi\"? De ce \"mâine\"? Ești... Un adevărat haos, Un nemărginit, Un

Amurg cu cântec, Zbor cu soare, Plâns tremurător, Geamăt ușor... Îmi cuprinzi mijlocul. Uit de tot. Buza mea de jos Îți pare mai amară decât cafeaua. Dar nu poți renunța la

Se scaldă zorii la malul mării, Înoată ca într-un ștrand, Fac scufundări, Se scaldă în roșu și negru. Dansează un suflet hoinar. Mai calcă pe trenă. Regretă. Îi place mult

Din piatra cubică Răsare un buchet de sentimente. Își împrăștie praful selenar, Se autopolenizează. Îmi tremură mâna Pe balustrada lucie. Mai am două trepte. Mă doare... E

Pe copertele negre Cad lacrimi grele. Sau...sunt stropi? Îmi plouă în suflet? Porii mei nu simt umezeala. Nu, nu mă plouă. Îmi plouă. Îmi plouă pe obraji. De aici, din

Îți picură irisul, Picură lacrimi imense. Mișună spiritul, Îl răcoresc scurte averse. Te sărută asfaltul, Îți mângâie