Realitate
Pentru cei ce-au incetat sa fie Intr-un moment cand isi doreau prea mult: \"Copii, peretii sunt de sticla, Iar noi...doar magicieni. Nu jonglam cu timpul Dar vointa produce
Doar o strada...
Sufletul bantuia linistit printre luminile uitate aprinse, pe-o strada lugubra, cu miros pergnant de inceput. Era doar o strada nesfarsita, pe care se rataceau ganduri regenerabile.
Încă...
E proaspată urma sărutării fantomei tale june, E proaspăt gândul de a muri cu tine. E proaspătă pofta de a zbura fără aripi, E încă proaspăt jindul de a fi ceea ce nu sunt. (00:17, 14
Nu e devreme
E devreme să pierzi startul unui început, să te înseli în ceea ce priveste apartenența unui sentiment. E devreme să uiți că esti un \"ceva\" folositor, e devreme să culegi roade timpurii,
Eu
Sunt doar un nimeni perfect intr-o lume iluzorie. Gandurile vin, pleaca, lasandu-ma la fel: acelasi \"eu\".
Carpe diem!
Trezeste-te, amice! Nu dormi in asta dimineata, Cand iti cresc pe perna boboci de izbanda, Cand din plapuma iti ies roze. Iar tu, in visul tau banal, Te scalzi in lacul de
Ruga
Saruta-ma fin, Ca si cum ai mangaia ultima clapa a unui pian, Imprastie-ma in patrate, Pe care sa le umpli cu nisipul tarmurilor nescaldate. Priveste-ma cu coada ochiului Si vorbeste sufletului
Ar trebui...
Ar trebui sa te iert pentru ca imi multumesti repetat, Sa te las sa ma mangai cand sunt intristata, Ar trebui sa-ti fiu soapta, adiere in noapte, Sa-ti sarut pleoapele chiar de departe. Ar
Noapte bună!
Somnul fugar, Chipu-ți întristat, Gustul amărui, Aproape uitat Al cafelei Ascunse în cămară, Frumoasa mobila prăfuită, Vacarmul Provocat de vecinul de sus, Perna mea
M-ai uitat
Mă pierd În prăpastia larimilor Plânse de viață. În mine Mișună durerile înăbușite. Pe obraji Îmi schiază visele, Prinde glas Fantoma existenței mele. Mi se împrăștie
\"NU!\" morții
Mișună cariile Pe masa ta preferată. Nu mai distingi sculpturile... Tot pică ceară De la lumânarea proastă. Te îneacă fumul, Te îneacă dorul. Pe sicriul din umbră E colbul
Lui Corneliu Moldovanu
Sorb paginile arămii Ale ediției din 1924. E bătrână, dar prețioasă. Mi se prelinge pe buze Dulceața de poezie. Pe buza superioară E poemul \"Unei călătoare\". Pe aceasta
Fără limite
...Minimum,maximum... Existență mărginită. De ce \"minimum\"? De ce \"maximum\"? De ce \"azi\"? De ce \"mâine\"? Ești... Un adevărat haos, Un nemărginit, Un
Roșu și Negru
Se scaldă zorii la malul mării, Înoată ca într-un ștrand, Fac scufundări, Se scaldă în roșu și negru. Dansează un suflet hoinar. Mai calcă pe trenă. Regretă. Îi place mult
Dor de Bacovia
Din piatra cubică Răsare un buchet de sentimente. Își împrăștie praful selenar, Se autopolenizează. Îmi tremură mâna Pe balustrada lucie. Mai am două trepte. Mă doare... E
Cartea cu coperte negre
Pe copertele negre Cad lacrimi grele. Sau...sunt stropi? Îmi plouă în suflet? Porii mei nu simt umezeala. Nu, nu mă plouă. Îmi plouă. Îmi plouă pe obraji. De aici, din
Dama de Verde
Pe floarea sentimentelor mele A căzut o picătură de verde. S-a colorat o petală, Apoi o a doua Și tot așa... Până s-a colorat toată corola. Picură. Picură încet de pe
Fenomene
Îți picură irisul, Picură lacrimi imense. Mișună spiritul, Îl răcoresc scurte averse. Te sărută asfaltul, Îți mângâie
Premoniție
În pasul tău grăbit Văd inimile triste, În mână ta cea fină Sunt lacrimile stinse. Sunt clipe fericite În glasu-ți obosit, Sunt mii de vise frânte
Suferință acerbă
Printre lacrimile inodore Ce-ți scaldă obrazul împietrit, Îmi spui: \"cât de frumoasă ești!\". Ai uitat de iubirea amorțită, Chitită într-un colț întunecat, Saturat
Stagnez
În cafeaua banală Se cuibăresc speranțele moarte. Le folosește drept cavou. Altfel...mi-ar face lehamite. Mă privește asfaltul, Cu ochii lui triști, Îmi
Definiție
Nu încerca să te autodefinești! Te știu prea bine. Ești cea mai strălucitoare rază de soare, Ești un fragment din lume, Ești fulgul ce a ieșit din perna mea azi de dimineață, Ești roua
Nu-s cuvinte
Sub amintirea caldă Se-ascunde lumea moartă, Se-ascund munti de durere, Se-ascund lacrimile mele. Parcă era doar una... Acum sunt chiar prea multe... Mă dor durerile tale, Mă dor
Aglomerație
Lângă fotografia tristă, Pe masa învechită, Zac gândurile stinse Din inima rănită. Sunt presate de surghiun Și le e așa de greu Să rămână in forma lor, Să nu fie
Despre tine
Tu ești apogeul Ești clipa fără rost, Mă pierd mereu cu tine, Ești ca un glas frumos. Privirea ta-mi șoptește Că mă iubești de mult, Că sunt ca o poveste, Că vrei să fiu al
Egoism
Glasul din oglinda spartă Îmi țiuie-n urechi, Umbra ta mă urmărește Și îmi dă fiori. Ești o otravă pentru mine, Că-mi schimbi destinul iar. Nu îți pasă că-mi lipsește Iubirea cam
Gânduri
În lacrima caldă Din ochiul tău drept Sunt o mie de gânduri Ce iarăși se petrec. Sunt aceleasi, de ieri, Care mă disipă, Mă macină, Mă schimbă. Sunt gândurile
Adio!
Rămâi, rămâi cu bine, Să fii un înger pur, Să ai în suflet milă Și-n ochi gândul cel bun. Să fii tot o nălucă În ploaia cea de mai, Să ai un dor de ducă, Cu mine să mai
Greșeală
Chiar de-a produs un masacru în inima ta, Tot merită fericirea. Îl cerți și îl ierți, dar în sufletu-ți, Căci din minte încerci să ți-l scoți. E veșnic cu tine, Îl ai neîncetat,
Nu ai...nimic
Ai viața și vrei s-o trăiești, Ai banul și-l înmulțești, Ai fericirea și știi s-o dăruiești, Ai înțelepciunea și încerci s-o folosești, Ai prietenia și știi să o păstrezi, Ai clipele
Unire fugară
Crin argintiu, Ambră si mosc, Portocal, iasomie, Mac aspru, amărui, Iată parfumul mirelui. Mireasa-i desavârșită: Scorțisoră și cimbru, Ananas și santal, Miroase a iubire
Relicve
Particulă de nisip, Obiect antic, Scump călător, Suflet iubitor, M-ai risipit, să nu mai fiu un tot. Să îmi revin nu pot. Sufletul îmi tremură, Gândurile se tulbură, Dar
Ieri
Ieri mă aflam în declin. Nu mai știam de unde vin, Unde m-am născut, Ce lucruri ascund. Mă prăvaleam plângând, Asemeni unei stânci bătute de soare si vânt, Și doar pe tine te
Dorință
( din perspectiva LUI) Acum, când te iubesc mai mult, Mă întreb: de ce am încetat să lupt? Eu te-am iubit eminamente, Eu te-am iubit dintotdeauna, Dar tu, de m-ai urî, mi-ar fi
Prieteni
E ușor să-mi enunț menirea din acest sfânt loc Atunci când voi, oameni, Pătrundeți în sufletul meu gol Pentru adunări ad-hoc. Va reuniți cu scopuri bine definite. Astfel,
TU
Sunt lucruri care dăunează, Situații în care unii greu se adaptează, Sunt îngeri care calea îți luminează, Sunt gânduri la care toți oftează, Sunt clipe fericite, ce se
Împreună
Gândul îmi zboară spre țărmuri nemărginite, Răsuflarea îmi fuge spre buzele adormite, Căci nu mai stiu cum, de ce, Te-ai oprit din a mă mângâia, Și celulele obosite au
În sinea mea
În sinea mea Crâmpeie de întuneric Îmi cuprind sufletul bezmetic. Mă abandonez, Renunț, Mă împraștii și mă adun, Mă caut și mă
Te-am găsit
Te-am găsit Gândul neșoptit, Răsuflarea caldă, Corpul insipid, Gura-ți dezmierdată, Cerul oglindit în ochiul tău sticlos, Briza încântătoare dintr-un
