Bătrânii din munți
Am fost în munți și-am întâlnit Bătrâni cu chipul de lumină! Priveam cu drag și mi-au zâmbit: ”- Hai vină! - De porți a ta copilărie, În sufletu-ți, imaculată De-împarți iubire,
Urme de pași
În viață am avut o bucurie Te-am întâlnit, mi-ai dăruit speranța Tot ce-am trăit a fost o melodie, Chiar daca intre noi era distanța! Îmi luminezi și azi în amintire Deși te-ai dus la îngerii
Blestemul
Prin firul verde ce a răsărit Se întrevede floarea ce-o să vină. Un strop de apă l-a înveselit, Ecou de mare... șoapte de-apă lină... Un chip bălai de copilaș cuprinde Din visul mamei ce-i
Spectrul
Deasupra-s ciulini, iarbă și praf, Și soarele ce dogorește, Eu nu mai am cruce, si nici epitaf, De mine nimic n-amintește... Copiii, nepoții și ce-a mai urmat, Nu știu mai nimic despre
Pentru copiii din voi
Pentru ce-a mai rămas frumos, Naiv și minunat, Pentru acel copil sfios, Ce-n urmă l-ai lăsat, Azi ți-am urat! Pentru ce-n suflet ai păstrat, Ochi mari, chip delicat Și pentru tot ce
Anticuraj
Ne-am cunoscut în virtual, Visam să te-ntâlnesc, Era aici ca și la bal, Cu totii iși zâmbesc! Vorbeau, dansau cîte un vals, Perechile-și schimbau, Era frumos, sau era fals, Aici
Jucării
Aveam un cal ”resuscitat”, (Din balansoar... recuperat) Era tocit, încă frumos, Conta că nu mai merg pe jos! Era frumos... Copiii mă invidiau, Cei mari zâmbeau când mă vedeau... L-au ars
Stelele mele
De miop ce sunt, pe cer Văd doar patru stele, Ce gândesc, ce simt, ce sper, Le discut cu ele. De un timp sclipesc mai viu, Mi-a zâmbit o fată! Ce să fac să-i plac nu stiu. Zi-mi tu stea
Iubire din privire
Privirea ni s-a întâlnit... Mă umple de lumină! Un zâmbet vag și a fugit! Hai, vină! Căldura-i din priviri simțeam, Mi-era atât de dragă! Veneam din zori și-o așteptam, Zi-ntreagă! Ea
Alinare de drum
E greu... Ți-e tot mai greu să urci viața pieptiș Sleit de fortă gâfâi și-i sânge pe pietriș Și-n suflet îți apune și bruma de curaj Speranța-ți se topește în zări ca un miraj... Cazi și rămâi
Seara pe net
Și ora visărilor bate, Mulți, tainic în noapte, șoptesc Și lacrimi și gânduri curate, Cu dor și speranțe-nfloresc... În jur, plini de criză și gânduri, N-ai cui din preaplinu-ți să dai
Poate da...
Un gând și-o lumină sclipiră-n genuni Praf, sori, luni, planete și alte minuni Apar la cuvântu-I și-n cer luminează! Iar jos, pe Pământ grădina-și visează... Și-ncet zile șapte trecură-n
Dragi suferințe
Iubirea e așa ciudată! Orice ar face cel iubit, Găsește ea ceva... Și-l iartă, Ea, inima ce-a suferit... Nu merita... Dar era dulce, Era și tandru, iubitor... Iar
Ploaie
Și ploaia poate fi frumoasă, Și ploaia poate bucura, De o privești uscat din casă, Sau vesel sub umbrela ta ! Și dacă-s singur, și-s în ploaie, Și stropi pe stradă ropotesc, Zăresc
Vultur sau găină?
Un ou de vultur a ajuns, La o găină în cuibar Și-apoi când coaja a străpuns, A apărut un pui hilar! Și toată viața-a râcâit, Ca și găinile surate A cloncănit, a-mbătrânit, Și-a
Aproape Primăvară
Aerul e îmbibat de ciripit de vrăbiuțe, Guguștiucii cu ecoul, fac concurs de-au răgușit, Soarele-ncălzește firea, totu-n jur e linistit… Iar prin parc, pe bănci, la soare, se-odihnesc fete
2012
Omul e agitat, Tot mai nemulțumit, Timpul s-a micșorat, Clima a-nnebunit Ziua e tot mai scurtă, Toți odată vorbesc, Nimeni nu mai ascultă, Grijile se-nmulțesc Oamenii de stiință, De
Pentru o Ea
S-a cuibărit pe-o pernă și doarme liniștit Și o admir cu drag, din cap până-n picioare Ceva din vis i-aduce un zâmbet mulțumit, În ea se simte pacea, și-atâta relaxare... Mi-alunecă privirea pe
Mărtisorul vecinei
Un vecin cu-n plic în mână Azi sună la o vecină. Ea: -Sunt singură acasă, Hai vecine după masă! Stă, se uită încurcat, Și... sub usă l-a băgat. -Ioi vecine, ce n-ai zis? Ușa-îndată i-a
Dor marin
Ecouri de mare, ce zbor, Și-nvie imagini ce dor, Iar vremi ce-au pierit și s-au dus, Le văd în frumosul apus... Acum nu-s... Pe valuri pierdute în larg, Sunt pânza ce n-are catarg, Și
Buchet de lacrimi
De când ne naștem brațul tău, Ne-a ocrotit, Ai fost, la bine și la rău, Și ne-ai iubit... Când lacrimi de copil aveam, Le-ai sărutat, Și nopți întregi când sufeream, Tu ne-ai vegheat!
Viată modernă
Sunt singur iar acasă, gândul mi-e pe pereți, Adună flori, scaieți, Din amintiri, departe... mă frige câte-un dor, Da-l ocolesc usor. E ger și vântul bate-ntr-un gard și-un trecător, Și-i
Singur printre voi
Privesc la filmul vieții mele, în timp ce o trăiesc, Mă văd și-i văd pe ceilalți și simt că obosesc. Și-mi pare că-aș dori să fiu, cu cineva real, Și singur stau, și mă tot uit, mă las furat de
Degetele
Priveam oglinda apei, în cadă scufundat, Era atât de bine... și stam îngândurat... Și degetele-am scos, ființe mititele, Diverse, dolofane, mari, mici și subțirele! Atât de diferite și
Fiul rătăcitor
În viața asta ai făcut , Mult bine... dar și rău, Păreri de rău nu au putut, Să schimbe drumul tau Și-a anilor înțelepciune, Tiptil s-a strecurat, Și-ai vrea să fie numai bune... Dar
Nedumeriri
\"De îmi șoptești ce simți, eu te gonesc, Dar peste-o clipă te iubesc... Iar dacă tu insiști, am să te cert, Și-abia aștept apoi ca să te iert...\" Ești soarele ce mă-ncălzește, Mă arde,
Vis de iubire
Am citit frumoase rânduri, pe la fete-ndrăgostite Și mă simt atras cu gândul de frumoasele ispite... Inima îmi bate iute, și visez la ele treaz, Dar... m-ăntorc la ale mele, să nu mă mai dau
Gânduri din foc
Stăteam la gura sobei, copil, și tot priveam, La flăcări, jar, cenșă și nu înțelegeam, Era mister... E iadul? Nu cred, e prea frumos! Și-i mai dădeam de lucru, cu-n lemn luat de jos.
Un vis
Lumina, soare, calm și pace, Le simt cum mă-nconjoară, Îmi simt iar gândul ce se-ntoarce, Cu dor ce mă-nfioară ! Și-n mintea mea încet răsare, O caldă bucurie, Căci tu ești raza mea de
Se lasă seara
Se lasă seara-ncet peste parcare, Vuiește lumea-n jur, talaz de mare, Și ceru-i galben, roș, portocaliu... De când aștept nici nu mai știu! Și-ntorc alene capul dinspre soare... O, ce
Cersetorul
În fața lui e-o mare de picioare, Ce trec grăbite-n sus și-n jos, Și între ei se simte singur tare, Și totu-i fără de folos ... În șapca pusă lângă dânsul, Mai pică, rar, câte un ban,
Oamenii fără cuvinte
Când oamenii n-aveau cuvinte, Și gândurile le simțeau, Vedeau curat ce ai în minte, Și ce ascunde... chiar n-aveau! Când radiau frumos iubire, Și cei din jur ca el simțeau, Iubea cu ei
Drumul nostru
Din raze de lumină, din scântei, Din muzica ce ele-o radiază, Și dintre îngeri, sfinți și zei, Jos pe pământ, venit-am pe o rază! Și eram multi, și cei mai minunați! Uitarea cea firească
Site-uri noi
Am ajuns în site-uri unde, E noroi pe toti pereții, Unde groaza te pătrunde Și te mângâie scheleții! Cel ce-njură cel mai tare, Și-i mai mozgolit la gură, E poetul cel mai mare, El e din ..
Asteptare de toamnă
Te-aștept de-un ceas, dar tu... nu vii! Privesc pe-aleile pustii Tresar când pași aud că vin, Dar nu ești tu, e un străin... În nori de frunze eu te-aștept, Cu vânt și ploaie eu dau
Iubiri interzise
Și am crezut că am găsit din nou Al fericirii minunat ecou Și am sperat mai mult decât puteam: Am vrut să zbor, dar m-am lovit de... geam! Și chiar speram… Turnuri de fildeș alb am
Fata din Deltă
În Deltă-i stufăriș, Și apă multă, multă, Un suflet pe furiș, Vibrează și ascultă! Și-așa frumos vibrează, Că Dunărea se-oprește, Și-n valuri memorează, Ce inima-i șoptește... Ea
Vis de copil
În față-mi doi copii se uită în vitrină, Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină, Și ochii sus se-nalță se vede că visează, Conduce jucăria si ochii-i scânteiază, Cel mare se trezește
În trecere
La tine-aici e-atâta vis și dor Și totu-i diafan și pur N-aș vrea să calc pe-aici... și zbor, Nici șoapte-a spune nu ma-ndur, Să nu tulbur... Vroiam să-ți las doar un
