Cersetorul

1 min lectură·18 februarie 2011

Mediu

În fața lui e-o mare de picioare,

Ce trec grăbite-n sus și-n jos,

Și între ei se simte singur tare,

Și totu-i fără de folos ...

În șapca pusă lângă dânsul,

Mai pică, rar, câte un ban,

Și simte că-l apucă plânsul,

A fost ca ei acu un an !

Dar a iubit doi ochi albaștri,

Deja în suflet s-ancălzit...

În zbor, trecut-au printre aștri,

Până ce el ... a sărăcit !

Și tot ce-avea, acu e fum...

Din ochii goi se scurg smaralde,

Și stă pierdut, în colt de drum,

Doar visele îi mai sunt calde...

012.901

Viorel Croitoru. “Cersetorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13971981/cersetorul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

S-ar putea numi \"Balada românului la vreme de criză\".

Strofa a doua e impresionantă...