Poezie

Se lasă seara

1 min lectură·19 februarie 2011

Mediu

Se lasă seara-ncet peste parcare,

Vuiește lumea-n jur, talaz de mare,

Și ceru-i galben, roș, portocaliu...

De când aștept nici nu mai știu!

Și-ntorc alene capul dinspre soare...

O, ce frumoasă-i luna! Și ce mare !

Pe cerul albăstrui, mă simt ca ea,

Pierdut în umbra nopții, mică stea...

O simt în fiecare trecător

Sunt trist și-mi este așa de dor!

Vibrez când mi-amintesc de ea,

Și-ar trebui să-i scriu ceva...

Din suflet și din cuget vin,

Contradictorii, vis și chin:

Ce trebuie și ce aș vrea,

Ce pot acu și ce-aș putea...

Sa-ntunecat de tot și stau,

Aștept ceva și parcă vreau,

Să treacă timpul mai usor...

Și gânduri către tine zbor!

Dar unde-aș fi ești doar un vis

Frumos, ca floarea de cais...

Și-orcât de mult te voi iubi

Aleasa mea din vis vei fi !

Vom sta iubindu-ne pe-un nor,

Și vântul va șopti usor...

Buchet de stele-oi aduna,

Și pe-un sărut i le voi da...

001.962

Viorel Croitoru. “Se lasă seara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13972160/se-lasa-seara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.