Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nedumeriri

1 min lectură·
Mediu
\"De îmi șoptești ce simți, eu te gonesc,
Dar peste-o clipă te iubesc...
Iar dacă tu insiști, am să te cert,
Și-abia aștept apoi ca să te iert...\"
Ești soarele ce mă-ncălzește,
Mă arde, și apoi mă oblojește,
Ca vântul mă împingi prin mărăcini,
Și-mi scoți apoi din suflet mii de spini...
\"Te du, revino, fugi, da nu pleca...
Nu-mi spune tot ce-ți simte inima !\"
Dar fiecare vorbă ce-o rostesc,
Ți-aprind văpăi în suflet de... roșesc !
Și-s fericit... și trist... și speriat,
Că nu pricep peste ce-am dat !
Sclipești și mă uimești cu focul tău,
Mă bucur și mă faci să-mi pară rău...
Și stau tăcut în lumea mea ce-a mică...
Privirea-mi însetată se ridică,
Dar mă orbești ! Și mă gonești mereu...
Zi Doamne, unde-i locul meu ?
002152
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
132
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Viorel Croitoru. “Nedumeriri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13972311/nedumeriri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.