Poezie

Nedumeriri

1 min lectură·21 februarie 2011

Mediu

\"De îmi șoptești ce simți, eu te gonesc,

Dar peste-o clipă te iubesc...

Iar dacă tu insiști, am să te cert,

Și-abia aștept apoi ca să te iert...\"

Ești soarele ce mă-ncălzește,

Mă arde, și apoi mă oblojește,

Ca vântul mă împingi prin mărăcini,

Și-mi scoți apoi din suflet mii de spini...

\"Te du, revino, fugi, da nu pleca...

Nu-mi spune tot ce-ți simte inima !\"

Dar fiecare vorbă ce-o rostesc,

Ți-aprind văpăi în suflet de... roșesc !

Și-s fericit... și trist... și speriat,

Că nu pricep peste ce-am dat !

Sclipești și mă uimești cu focul tău,

Mă bucur și mă faci să-mi pară rău...

Și stau tăcut în lumea mea ce-a mică...

Privirea-mi însetată se ridică,

Dar mă orbești ! Și mă gonești mereu...

Zi Doamne, unde-i locul meu ?

002.159

Viorel Croitoru. “Nedumeriri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13972311/nedumeriri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.