Poezie

Singur printre voi

1 min lectură·23 februarie 2011

Mediu

Privesc la filmul vieții mele, în timp ce o trăiesc,

Mă văd și-i văd pe ceilalți și simt că obosesc.

Și-mi pare că-aș dori să fiu, cu cineva real,

Și singur stau, și mă tot uit, mă las furat de val..

Dar nu durează mult și iar, mă simt însingurat,

M-am plictisit de-același film, și ce l-aș fi schimbat!

Dar nu am cum, am de trăit, anost ce-i de trăit,

Și-ți pare totul cunoscut, și gata stabilit...

Sonoru-i dat pân\' la refuz, și-i mare tărăboi,

Și totuși singur eu mă simt, acuma, printre voi,

Și, de singurătate chiar, îmi țiuie-n urechi,

Da... stiu că-am fost și feiricit, în vremuri tare vechi...

Nu stiu cum am alunecat din filmul meu afară,

Dar am văzut ce-i de văzut și a-nceput să doară!

Am înteles că e-n zadar, să ai scopuri mărunte,

Când viața-n drum ți-a așezat, să urci abruptul munte !

Tu poți călătoria ta, s-o faci o bucurie,

Sau să fii trist și plin de nori și calea ta... pustie!

Cum am ajuns sa fiu asa, că doar sunt optimist?

Cred că-am călcat pe-alăturea... și-aici am nimerit!

001.994

Viorel Croitoru. “Singur printre voi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13972537/singur-printre-voi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.