Poezie

Poate da...

Sfârșit de creație?

1 min lectură·9 aprilie 2011

Mediu

Un gând și-o lumină sclipiră-n genuni

Praf, sori, luni, planete și alte minuni

Apar la cuvântu-I și-n cer luminează!

Iar jos, pe Pământ grădina-și visează...

Și-ncet zile șapte trecură-n sudoare,

Grădina-și făcu pe pământ, o splendoare!

Întreg universul privea încântat,

Grădina-i, femeia și primul bărbat!

Dar nu spune slova, din cartea cea mare,

De zâne, pitici și alte-ajutoare!

Povestea cu mărul ne-a dat o orbire,

De-i vezi când ești pur doar și plin de iubire!

Prin dans, cânt și zâmbet și-un pic de magie,

Pe căi ne-nțelese, mențin lumea vie,

Dar liniștea lor și tot ce-au păstrat,

El, omul modern, a cam... dărâmat!

Uimiți ei privesc, nu pot să priceapă

De ce facem noi la pământ, plante, apă!

S-a dus a lor muncă, acuma-s someri...

Cu toți de-or să plece, în ce să mai speri?

Planeta nu poate să rabde mai mult,

Se-aude din miezu-i al lavei tumult,

Iar haina-i, o zdreanță, o schimbă acu!

Scăpa-vom din asta? Poate da, poate nu...

001.843

Viorel Croitoru. “Poate da....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-croitoru/poezie/13977175/poate-da

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.