vinyl -cristina ispas

WOW Ioana, pe tine te-am prins din prima zi pe site și de-aia am rămas și rămân fidelă pe aici după pietricele tale (cam colțuroase pentru tălpile mele goale, dar...).
Poezia asta este categoria cea mai bună! și nu numai că e cea mai bună dintre textele tale dar chiar e bună!
citez: \"un pumn de nisip
tãioasã
o xerofitã uscatã\", \"un soare umflat
gol\", \"sã îmi târãsc ghearele
și înotãtoarele
pe un asfalt putrezit
de ger
pe o stradã crãpatã
într-un oraș cleptoman
tu\".
Ce ți-a furat? Ți-a furat totul? A furat totul? Soarele (rămas umflat și gol) L-a furat și pe el?
Să fii Ioana...
Vorbim.

Eu tocmai mă chinuiam cu Negrici - Literatura ro sub comunsim, vol Poezia. prin rumare, în atmosfera ședinței am intrat repede...mai greu a fost cu urmarea...Am senzația că am ameȚÎiT...
Interesantă ideea...
Cu bine

si mie mi-a placut mult poemul asta
si tot am zis ca zic ceva dar m-a absorbit rau vara asta decrepita
sunt si cateva zone in care mi se pare ca scartaie un pic, cum ar fi zonele in care apare oglinda aia. parca mai era nevoie de ceva
si aici: \"să fluier doar după femeile din mintea mea,
să beau apa dintr-un bulgăre de glod,
să mestec rădăcinile albe și hrănitoare
ale copacilor crescuți în tub;\" finalul asta mi se pare ca e grabit
copacii parca trebuiau sa apara altfel
si \"prin\" ala din final nu era mai bine sa fie \"in\" ochii tai? parca da mai multa forta asa
in fine asa vad eu poemul
oricum mi-a placut mult strangerea in tub, defragmentarea si restructurarea liniilor in tub
chiar daca oglinda aia suspenda cam repede dubla conotatie a tubului
tot m-a obsedat un personaj - un pitic aprent fff rau a lui lagerkvist...mi se pare ca personajul tau seamana putin pt ca ma strange la fel...

eu zic ca era nevoie de o schimbare
si ca intotdeauna cand schimbam exageram un pic
dar pana la urma mixajul intre formula veche si cea noua are sa fie perfect
eu una asa cred :)

mi se pare cam grabit textul, andrei
tu obisnuiai sa mangai mai mult imaginile si cuvintele si etc. de data asta textul este format mai degraba din cioburi, asimetrii si disfunctii. nu se leaga. e artifical.
pentru ca nu reuseste sa fie nici liric nici prozaic
in fine, nu stiu cat de logica am fost, dar aveam chef sa-ti zic ceva neaparat
si oricum, se intelege ca nu-mi place, nu?

Să o rescrii

Îmi place tare mult cum scrii. Dar, cum deocmadată nu m-am dezmeticit bine pe sub rândurile tale, am să îmi amân un comentariu mai de soi pentru altădată. Bun venit pe site și mulțumiri pentru ridicarea ștachetei unei zile cu poezii slabe.

mersi, aveam nevoie...
cred ca am spus destul.
revin, scuzati!

Diana a spus că nu e vorba despre o critică literară, insist.
Și articolul ăla scris atât de \"bine\" din Timpul tot din cauza unei \"asonanțe\" a ieșit așa?
Domnule Geană, oricât de Domnul Geană ați fi, nu puteți folosi un plural greșit, oricare ar fi motivația! Nu există domnule așa ceva!
A! Nu sunt doamna Ispas, ci domnișoara Ispas. Mulțumesc.

Domnule Geană, dumneavoastră ați avut plural \"pianuri\" în loc de \"piane\". Vă amintiți că v-am mai spus, nu?
În altă ordine de idei, Diana a precizat de la început că nu face critică literară. Nu ați citit și asta?
Eu zic că pentru ce și-a propus, ne spune destul.
Am răspuns așa de categoric pentru că m-am săturat de atâția lupi moraliști.
Ãsta e atac gratuit ce faceți dumneavoastră și ar trebui să vă mai opriți.

Andrei,
poezia ta nu are ritm și nu are forță- parcă se derulează mai întâi totul foarte foarte încet și foarte foarte obositor, apoi începe să se accelereze dar nu unitar ci într-un ritm cam scrântit, împiedicat.
Din punct de vedere al stilului, iarăși se dezvoltă aiurea, de la acea primă abordare suprarealistă spre dialogul colocvial și apoi cumva spre un mixaj între cele două.
Eu una sunt de acord cu toate aceste discursuri, dar separate, nu toate într-un singur text. Sau, cel puțin dacă sunt toate într-un singur text, să fie separate mai clar, să se vadă cumva intenția.

Asta mi se pare că stă în picioare și că merită refolosit:
\"într-un oarecare război câteva femei s-ar oferi
pe degeaba, dar despre asta n-are rost să scriu\",

\"noi salve de tun, adică noi în salve de tun\",
În rest totul este diluat și forțat și ai foarte mult balast, clișee.

Prima parte cea care vrea să redea șocul acela al respirației, mi se pare absolut nereușită. Nu sesimte tocmai forța șocului. probabil din cauza formulării \"gură de aer\" sau a verbului la pasiv. Deși, unoeir vebrul ăsta \"trase\" poate fi foarte puternic...

Râmăn la detaliile astea tehnice și le-am redat atât de amănunțit tocmai pentru a înțelege de ce nu pot asimila ideea și mesajul textului. Nu e unitar și nu răzbate până la mine.
Asta e!
O curiozitate: ce s-a întâmplat cu stilul tău de a scrie cu care ai debutat pe site?
Să nu cumva să te lași influențat de comentarii, ia-le în considerație cu multă judecată și rezerve.
Vorbim.

Cu stelele nici eu nu stau foarte bine. Dar o să-ți dau măcar una din astea mici și negre, așa că uite-o: *.
Asta nu înseamnă în să că nu am nimic de comentat.
Poezia ta, scrisă în acest registru în care metafora aproape că nu se simte în text ci ca text întreg (totul se învăluie într-o singură metaforă a dansului), obosește totuși prin insistență. De la mijlocul ei cred că ar putea lipsi multe versuri și ar spori foarte mult frumusețea ei, astfel. și multe cred că ar putea lipsi. Cum ar fi, de exemplu explicația din versul ăsta \"cineva îți cunoaște râsul, dar nu l-a auzit încă niciodată\". Era mult mai frumos așa \"cineva îți cunoaște râsul\".
Repetițiile de genul \"nu-i pot confunda silueta pe stradă și de câte ori o văd/îmi este mai clar că nu-i pot confunda\" sunt și ele supărătoare, pentru că aerul de mister și tăcere și gând al poeziei devine vâsos.
Finalul mi se pare foarte bun, în forță.
Cât despre ce mi-a inspirat poezia, nu pot spune altceva decât iubire. O iubire, albă, fericită, enigmatică...
Cum spuneam ți-aș oferi o stea, dar nu atât pentru ce este ci ami mult pentru ce ar putea deveni poemul.

Ana,
eu mă aventurez să spun ceva despre poezia asta. La urma urmei eu sunt cititorul. Important este ce văd simt și înțeleg eu.
Mi s-a părut fascinant acest carusel de praf pe care îl imaginează câinele în goana lui spre libertate și apoi căderea în apa seacă. Ce libertate mai e și asta?
În moarte?
Și \"Duminica se face groapă \" și înghite \"gunoiul\", corpul acestui \"câine\", probabil ipostază a poetei însăși care nu își suportă propria libertate (Duminica) pentru că nu știe ce să facă cu ea și probabil pentru că-i lasă foarte multă vreme de gândit...
Atenția ochiului îndreptată asupra acestei zbateri, acestei rotiri în jurul frânghiei întinse la maxim și ruperea, aproape că am resimțit falia dintre mine și propria mea dorință de libertate.
O poezie foarte bine gândită și scrisă.
Numai ultimul vers are ceva care pe mine m-a oprit. Mi se pare că el se rupe de restul și nu e rotund așa cum s-a r potrivi textului tău.

Ralu,
te-ntorci la dragostea dintâi, huh?
Bun fragmentul ăsta! Ironie, autoironie, umor, imagini, semnfiicații. Și forma inedită, care începe dar nu prea se termină...
Ei, uite na, că am venit numai să te laud.
Vb.

vroiam să spun \"am să comentez mai întâi\"...
de restul nu ami zic, viteza...

Eu am să comentez mai târziu ce nu îmi place, Doamna profesoară, adică repetiția \"subțirel și bălan și mai trist\"și cam atât.
Acum sunt liberă să mă extaziez în fața finalului \"de duminică\", care este totuși un pic prea frumos și prea \"poetic\" pentru restul.
Mă tot întreb cum te poate deranja un simplu zâmbet!? Chair Sau e mai degrabă un zâmbet ca o amintire? Sau chiar e atât de gri clasa?
Eu l-aș fi pedepsit pe celălalt, mai trist, și mi-aș fi croit pe pământ propriile mele anotimpuri...
Vb.

Mie mi-a plăcut cel mai mult strigătul de libertate din final: \"vocalele astupau ieșirea din cer\".
De fapt, mi-a plăcut întreagă, dar aș fi scos de-acolo \"parola\".
Fii atentă că ai o greșeală de typo pe la final.

Pe mine una m-ai băgat în ceață.
Te învârtești prea mult și fără rost în jurul cozii, pentru ca până la urmă să ne vorbești despre singurătate sau și mai bine spus să ne spui că ești singură, pentru că nu vorbești DESPRE ea, deși eu cred că tocmai asta ar trebui să faci.
Pe mine nu m-ai impresionat deloc.

Sorana,
eu cred că în poezie poți spune orice, ideea e că e foarte important și cum o spui, iar ultimele tale două strofe sunt groaznice din punctul ÃSTA de vedere.
Nu judec sentimentele nimănui și nu acuz pe nimeni că a scris fără să se gândească la nimic. pur și simplu vorbesc despre text...

Eu nu am putu s-o citesc din cauza faptului că sună din coadă toată și ritmul strigă tot. Dacă e ceva acolo, atunci se pierde total din cauza formei întregului.
În plus, \"veacul\" și \" leacul\"...
cum spuneam, sună din coadă! Poate mai lucrezi puțin la formă și mai scoți niște chestii, cum ar fi \"albastrul câzând\". Este foarte greu să lucrezi cu gerunziile, așa că mai bine nu le folosești, dacă nu te simți stăpân pe ele.