Epitaf nouă

interesant text...
mai ales combinatia ce ai facut-o cu lemnul si piatra unde la inceput am fost putin nelamurit cu atata nuanta de \"albastrul căzând\" dar mi-a trecut repede citind sfarsitul poeziei matale \"pe-o jumătate de silabă gemută\".

Si pe unde mai pui ca sunt al doilea ce o citeste h ce bine e sa fi Doi

Alaturarea \"și că de pe\" mi se pare un pic obositoare.
Refrenul e excelent.

Eu nu am putu s-o citesc din cauza faptului că sună din coadă toată și ritmul strigă tot. Dacă e ceva acolo, atunci se pierde total din cauza formei întregului.
În plus, \"veacul\" și \" leacul\"...
cum spuneam, sună din coadă! Poate mai lucrezi puțin la formă și mai scoți niște chestii, cum ar fi \"albastrul câzând\". Este foarte greu să lucrezi cu gerunziile, așa că mai bine nu le folosești, dacă nu te simți stăpân pe ele.

Pentru ca am trecut pe aici , as vrea sa las totusi un semn.
mi-a placut indeosebi refrenul:

\"De ce să-și lemn
iar lemn copacul,
de ce să-și piatră
piatra veacul
și rana sângereze leacul? \"


cu bine,
Dana

Mersi pentru păreri.. poate am sa schimb pe ici pe colo. În sfârșit fiecare dă din ce poate dar refrenul este creat să sune pe o limbă neînțeleasă iar albastrul, cerul cu tot ce cuprinde, l-am văzut căzându-ne pe case al naibii de intenționat și gerunzionat care va să zică, coană cristino, fiecare cu gerunziul... său.

Iar mersi de multe ori și să ne citim cu bine!

PS maestre nanu, punem o virgulă acolo, vere.

o silaba-acum un an
mi-a zis una tare vere:
chiar jumatate sub Pan
eu cand sunt gem de placere!

Daca ar fi sa parafrazez un maestru care mi-a facut un comentariu cand eram soricel(desi ma dadeam lupisor) pe site-ul poezie.ro,remarca mea ar suna ceva de genul:
\"PAN tu nu stii ca doar eu am voie sa scriu asa pe aici?\"

Duhovnice al pasarilor care mor cantand plecaciuni in fata cinstitei tale fetze si a condeiului abil manuit dar mai ales in fatza sufletului tau sensibil care atat ne poate incanta cat numai pasarile cu glasul lor neinteles o pot face. Fie-ti viata tot albastru in hohot cazand pe casele sufletelor noastre pline de cremenea neintelegerii.Poate s-or mai dezgheta ingerii ascultandu-ti canturile, pasare cu tril senin... care sangerezi leacuri..

O pasăre cânta pe limba ei neînțeleasă
precum că cineva ne zidise din oase,
că de pe margini de nori,
albastrul căzând,
ne râde în hohot pe case

Si cum mai doare acest albastru sensibil, profound si duios, eu nu ma las pacalita de hohotul de ras, e atata melancolie in acest poem incat astazi ma simt mai trista decat tristetea. Tulburator prin delicatetea imaginilor sugerate, ascunde o forta aparte tumultos dizolvata si doar aparent “pe-o jumatate de silaba gemuta”

Cu admiratie,
Amadriada

am ascultat un cantec in aceasta dupa-amiaza de Duminica, nu stiu daca era de fosnetul umerilor nostri sub albastrul scurgandu-se de pe casele noastre, sau poate cuvintele inghetau catre iarna din oase, si sa nu uitam ca acesta ne este epitaf...
Sincer, pe mine m-a emotionat acest poem, si consider ca nu are nici un cuvant in plus... poate o silaba in minus...