Să-nceteze

Sorana,
poezia ta, în ansamblu, nu mi-a spus absolut nimic, adică nu mi-a provocat nici o tresărire.
Streofel astea două sunt absolut înspăimântătoare, cu \"mormânt\", \"înger\", \"țărână\", \"morțile\" \"haos\" etc. Ideea e că ar trebui câteva dintre ele să le mai și sugerăm, nu să le spunem așa, de-a dreptul! Iar \"morții fără morminte\" sunt de o plasticitate incredibilă!
m-am oprit, de fapt, numai să subliniez asta: \"s-au aprins, încins
Toate gurile-cuptoare
Ale celor fără chipuri\". nu știu dacă se ascunde ceva în spatele acestor versuri (cum restul poeziei nu prea le susține) dar eu pot găsi ceva, și asta înseamnă destul.
Încearcă să renunți la semnul exclamării în cazuri ca cel mai de sus și lasă poezia să te ducă ea la intonația corespunzătoare.

Cristina,
Da, se ascunde ceva în spatele versurilor, ca de altfel în toate scrierile mele, nu obișnuiesc să scriu doar așa, la voia întîmplării.
Androginii fără chipuri sunt chiar majoritatea persoanelor care mă-nconjuoară, nu vorbesc de cei apropiați mie, ci de celor care li se oferă efectiv șansa de-a te cunoaște cu adevărat, persoane în fața cărora ești dispus să-ți deschizi sufletul, iar ei nu fac altceva decît să profite de această situație în detrimentul tău... Este vorba de cei ce se pierd în aparențe, în non-sensuri, inventîndu-le valori așa-zis \"morale\", neputîndu-se exprima în alte feluri. Oameni fără personalitate, oameni care trăiesc ca \"lupii în haite\"...

Cît despre versurile :

Am țintit
Cu săgeata-n soare,
Și am trimis-o,
Pe cale directă,
Tocmai în inima haosului

Este vorba de căutarea și respectiv rătăcirea mea într-o lume în privința căreia m-am înșelat odată, \"greșindu-mi astfel ținta\", care în realitate nu era decît o altă lipsă...

\"mormânt\", \"înger\", \"țărână\", \"morțile\" \"haos\" - exprimări ale dezamăgirii, ale regretelor etc. ... Ce să-i faci, nu toată poezia trebuie să exprime lucruri \"frumoase\", sau NEînspăimântătoare, nu-i așa ? :)

Toate cele bune și mulțumesc pentru trecere și comentariu.
Te mai aștept !

Sorana

Sorana,
eu cred că în poezie poți spune orice, ideea e că e foarte important și cum o spui, iar ultimele tale două strofe sunt groaznice din punctul ÃSTA de vedere.
Nu judec sentimentele nimănui și nu acuz pe nimeni că a scris fără să se gândească la nimic. pur și simplu vorbesc despre text...

O.k Cristina,
Am să încerc să le refac. Mulțumesc pentru sfat.
Cu bine,
Sorana

Bun. Am inteles ca este o poezie \" horror \", dar am si eu o intrebare ca tot omu\' - Ce \" e aia androgini \" ? Si mai e si fara chipuri... Adica definitia din DEX ?

Zabet Mihai,

\"Androgin, -Ã, androgini. -c.adj., subst. 1.Adj.. s.m.(Bot.) (Floare) care are atît androceu, cît și gincceu. 2.(Zool.) Adj., s.m. Hermafrodit. 3. S.m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. - Din fr. androgyne.\"

Acestea sunt definițiile exacte din DEX. În cazul acestei poezii androginii sunt ființele jumătate femeie, jumătate bărbat, reprezentînd pierderea identității.

Toate cele bune, și te mai aștept !

Sorana