Victor Potra

sân și măr și ieri cafeaua are în fine gustul trezirii cărțile tale rubensiene ne-acuză răvășite peste cearșaf răbdare hegel! te iubim și pe tine dar n-avem timp înțelepciunea fericirii ne

sfârșitul inocenței începe cu prima crimă spusă la ureche te iubesc e violul ascuns adânc în perna singuratică atâta drum așternut până la tine te face să crezi hormonii spun doar jumătate de

ea însărcinată în ultimul hal eu dedicat până la demență nu mai aveam timp să trăim ea absurd de biberonizată eu contabilizând scutece nu mai aveam timp ea veșnic post-natală eu zilnic

“Poezia în stradă” Ultima lectură de poezie la Muzeul Național al Literaturii Române. Protest cultural față de evacuarea MNRL. 15 iunie 2014, pe treptele MNLR. Au citit poezii: Mihail Gălățanu,

Ești înnorată azi. Ce plânset vine peste mine din ceruri... sau din tine?! Plumb între mine și ursita mea atârnă greu, într-o batjocură-a luminii. Vreau să mă ploi cu înnorarea ta și să

Pe așternuturi dulci de amintirea ta te-aștern în gând ca o poveste caldă de isprăvi, neîntinată de lumină, cu gustul să te văd aș vrea și cu auzul să te tot miros în tihnă... Te du în vis

de sus lumea miroase a spital oameni bandajați în ceață zoresc în morminte înalte uneori le rămân sufletele pe afară se joacă de-a amintirile dacă îi prinde tristețea și adesea le cad ochii și

drumul către ea nu e cel al cuceritorului nici al adoratorului ați uitat cu toții o mască plânge, cealaltă râde cine e la mijloc?

Cea mai scurtă povestire începe cu deznodământul. Nu au murit niciodată. Erau un șir lung de oglinzi, niciodată plecați, au rămas fixe la un moment dat, te poți căuta în combinații, te poți

Trebuie să-ți povestesc o întâmplare ciudată. Ezitam încă, când am plecat de la serviciu, dacă să vin spre tine sau să mă duc acasă. Adormit pe jumătate de vreme și de oboseală, am apucat-o spre

aș vrea să te fut iute și scurt în locul acela dulce și fin pe care toate îl recomandați ca fiind altfel decât al altora și e atât de comun fiind atât de altfel la fiecare dintre voi aș

acum himenul sushi pe limba încinsă fulgi topiți în ecran

ea avea un punct alb și era tot ce avea și se născuse nebună de furie că albul nu e alb pelerinajul venera albul cel mai alb din lume ea plângea răstignită cu ochii deschiși punctul din

Suflet bun, suflet curat, am plecat la colindat cu ochi proaspeți de copii, suflet drag la noi să vii. Luăm acum de la-nceput toată fapta ce-a durut, tu, copile, știi prea bine să ne ierți

acum e timpul de omorât poeții cu iubiri țintite în tâmplă acum e vremea revoltei poeții trebuie arși în nevoia de lumină acum vom împușca pe bandă rulantă poeții în miezul verbului a

Aho, aho, poeți fârtați Stați puțin și nu-mânați, Lângă stea v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați: S-a sculat mai an Bădica Aslan Și-a încălecat Pe-un mare citat, Cu ochi de balaur, Cu