Poezie
Plugușorul Agonic
\"ne dați ori nu ne dați\" în avanpremieră
3 min lectură·
Mediu
Aho, aho, poeți fârtați
Stați puțin și nu-mânați,
Lângă stea v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:
S-a sculat mai an
Bădica Aslan
Și-a încălecat
Pe-un mare citat,
Cu ochi de balaur,
Cu epoci de aur,
Cu gând de mătasă,
Cât pana de groasă.
Și în biți s-a ridicat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De gândit și semănat.
Și de scris s-a apucat,
Câmpul neted l-a tasat,
În lungiș
Și-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un nucleu de doișpe boi:
Boi bourei
Cu mare condei,
În frunte țintăței,
Cu steluța pe ei.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!
Ziua toata a lucrat,
Neuronu-a răsturnat
Și-n sinapse-a semănat
Gând mărunt și gând de vară,
Să dea Domnul să răsară.
Și când lucrul a sfârșit
Iată, măre, s-a stârnit,
Un cânt mare pe pământ
Și talente după cânt,
Sinapsa de-a răcorit
Și ideea a-ncolțit
La lună, la săptămână
Avea rime la-ndemână.
Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Și de-i versul răsărit
Și poemul aurit.
Mânați flăcăi: hăi, hăi!
Aslan iute s-a întors...
Și din grajd pe loc a scos
Un citat mai năzdravan,
Cum îi place lui Aslan:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De pârjolea locul;
Cu cotoare de argint,
Zău, să mor dacă vă mint!
El voios a-ncălecat,
La Bacău parc-a plecat
Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru ghilotine tari.
Și să facă seceri mici,
Să ne învățăm voinici.
Și-a strâns fine
Și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu doar să îngâne;
Și pe net i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucrul cuvântului în răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și prin vers înaintau
De părea ca înotau.
Mânați măi: hăi, hăi!
Alții în urma lor legau
Și poeme ridicau,
Apoi cărțile-ncărcau
Și pe toate le vindeau
În capul pământului,
În numele vântului.
Cenaclu pe loc făceau
Erezia treierau;
Antologii încărcau
Și la public le zoreau.
Și dădeau rapid la coș
Scris rebel aprins de roș,
De sub piatră în covată
Curgea poesis curată.
Aslan mult se bucura,
Mulțumire înălța
Și voios se înturna.
Iară mândra națiune
Asculta ca o minune
Chiotul poeților
Scârțâitul rimelor.
Mânați măi: hăi, hăi!
Printre cărți el căuta
Un citat își alegea
Din carte mare și deasă
Tot ca pânza de mătasă
Și citea, măre, citea,
Precedente de găsea;
Apoi un com plămădea
Și-l lăsa până dospea;
Steluțe ca învârtea
Pe com le și atașa
Și pe send, măre, clicka;
Apoi și recomandata,
Înstelați erau și... gata!
Și-mpărțea și el vreo cinci,
La poeții cei voinici
Și păstra trei colăcei
La poeții mititei.
Mânați măi: hăi, hăi!
Cum a dat Dumnezeu an,
Rime mândre lui Aslan,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie soarta, soartă;
Să vă fie arta, artă;
Tot cu foile întinse
Și ideile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim poeziți,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Agonizând de bogați
Cu rime-ndestulați.
Aho, aho!
036.106
0
IJ