Veronica Văleanu

un text simplu, dintre acelea care parca ar exista si asteapta sa le scrie cineva.
mie una mi-a placut.
sta intre thingsIknow si thingsIdon\'tknow (ca blind spot pe o retina a constiintei)

operatiune: pelerinaj

destinatia: ceeacevinedupamoarte, atunci cand pt a putea sa te identifici cu absolutul, trbuie sa dizolvi constiinta, iar o data acest traseu parcurs, constiinta revine ca un bumerang

traseu: se porneste de la Moarte, ca forta/terminus al existentei (si toate fortele au ele o devenire a lor)- Moartea-ca-Tata (stare pura)- se sapa drumul pana la Moartea-ca-Fiu (forma in care putem sa o intelegem)

atitudine: nu prin cunoastere apriori, ci prin intelegere- lupul care nu poate sa-si adulmece propria urma(poti sa intelegi lucruri fara sa le cunosti = Moartea-ca-Duh(constiinta)
intelegerea analoaga creatiei, e o traire
l\'apres-mort= locul unde se recastiga trairea

putem parafraza un principiu pascalian [nu ai cauta ceva daca nu l-ai fi gasit]
constiinta care nu se activeaza de una singura, ci trebuie sa o pierzi mai intai ca sa poti lupta sa o regasesti

s-ar putea sa se spuna ca e un comm cam risque,
dar imi asum total riscul.

toata placerea lecturii,
V.V.

deznodarea,nodul si innodarea
desfacerea de sensuri
nodul 1- cel divin care se fragmenteaza,oferind raului o ocazie de a se mantui
nodul 2- cel uman de polaritate negativa, care trece de propria limita, intelegand ca a fost doar o misiune ( constiinta rupturii in identitate)
a invata sa poti sa mori= a produce alt sens din durerile traite, a renunta la sine
tragism invins cu asumarea tragismului
sensul ce nu se mai lasa explicat, ci creeaza (\"memoria ajunge din urmă Cuvântul\")

concluzia metaforicitatii
nu poti ramane intr-un nod, trebuie sa-l desfaci (spatiul meta si anti-meta)
sau
(ca sa iesi din metafora,trebuie sa devii metafora)
un text excelent am gasit aici.
toata aprecierea,
VV

dimpotriva, va multumesc pentru critica fiindca este un punct de vedere, nu un jenesaisquoi.
dupa cum predispune si titlul, a trebuit sa intru si in limbaj pt a reda dislocarea- de-la-matca-initiala a sensurilor. jocul de cuvinte e doar punctul de fuga, glisarea de sub sensuri ca o instrainare de la punctul de plecare.
il puteti lua si fragmentarist si holistic

recitarea limiteaza, asa e.
chiar va respect pt parerea asumata foarte direct.
VV

Unul din rarisimele texte care incearca o impacare a 2 attidini in ceea ce priveste scriitura : MISTICA si MAGICA.
Si cel mai important este cum opereaza: se face un transplant din maduva Misticului (constiinta care re-da ceedincolodeadevar, constiinta care e gata sa se autodizolve in acest scop, nu fiindca vrea sa se mantuie, ci fiindca nu poate altfel) –“nimic nu e verde în afara foiței de aur de pe ramele naturilor moarte”
pe tulpina Magicului (constiinta care ia, ca intr-o autosugestie): (“suntem gumele de șters ale schițelor nevăzute/ sub culori mincinoase”
Nu vad totusi sa fie vreo hibridizare periculoasa sau auto-suficienta. E ba penitenta (numai saracii cu duhul cred viata holograma), ba revolta (“cum să vă iubesc apropiaților dacă
mă simt între voi ca în lada de gunoi a pieței de pește”)
Polifonia – aici chiar un fel de emergentism
-Predispunerea ca fatalism autodestructiv al scriiturii magice (din metafizica ei de tip imanent)
Vs
- predispunerea ca o qualia, o portanța divina (din metafizica ei de tip transcendental) – „că sub solzii împuțiți așteaptă spiritul alb și moale”

-si impacarea asta tot monadica ramane, desi
„strabismul” initial devine acum chiar hibridizarea atitudinilor, pe ideea ca nu e nevoie de existenta organului pineal („alt ochi... nu există...”) pt instaurarea tridimensionalului

Ultima parte(sens a se) desi tot dualista
auto-predicatia poeziei ca obstacol impotriva ei insasi (acvariul)
vs
autopredicatia poeziei ca nevoie de sine insasi (buzele pestilor) care declanseaza un [vaz dublu] de tip superior similar celui de-al 3lea ochi, ca un quod erat demonstrandum chiar in absenta unei potentari absolute.
-scriitura-ca-icon-divin (pestele care supravietuieste fie si in acvariu, desi pestii care traiesc liberi sfarsesc in piata de peste)

Domnule Munteanu – nu va inchipuiti cat va invidiez pt aceasta poezie.
Veronica Valeanu

Domnule Parvescu,
va rog sa fie ultima oara cand lasati pe pagina mea commuri de genul asta, pe care le aplicati sportiv la toata lumea. ati tocit deja cuvantul \"interesant\". ce constructie a jocului? ce culoare? ce armonie? ce imagini?

Domnule Samarghitan,
ma asteptam la o analiza mult mai pertinenta, la ochiul fin al unui critic!Poate nu aveati timp si lasati pe alta data.

de placut ultima strofa
ca o explozie iminenta
drept continuare la \"a se crapa de ziua\"
V.V.

un poem de placut!
discursul e bine taiat, accentul e pe anti-univers (de senzatii- cele superioare, inca neterminate in real si cele inferioare, joase,
dar dialectica raului transpare -desi citesc printre randuri- din acceptanta de a locui pe acelasi palier cu cele 2 tipuri de senzatii (deci de a se resemna cu existenta celor joase si a lasa parca putin in deriva pe cele superioare)- mie imi place nivelarea planului ascendent cu cel descendent).
viul-din-planul muririi
&
aproapemoartea-din planul viului - am gasit in sintagma \"patricid sau lepadare de mama\" care la inceput mi se paruse nepotrivita
disportret e o dezavuare a unei cai impuse de unul din cele 2 planuri, este chiar perfect aici

de corectat:piatra iona- suna inadecvat
viii cu 3 de i
Veronica

Marius
adica cum simpatic? cuvantul tau in acest context imi provoaca fiori pe sira spinarii...

Raluca
multumesc pt apreciere. sigur ca nu e figurativ nici macar cu \"hasura\" aceea, doar e poem-concept.

Petrut
\"sigur\" da un indiciu despre usurarea care vine dinspre contraponderea dislocarii de starea de gratie (deci usurarea ca desi se poate disipa, va exista mereu ceva care s-o readuca si poate s-o ingroape si mai adanc ( vezi\"nibelunga\")

multumesc pt semnul cu care sa-mi mai deplasez o frontiera.
V.V.

Laurentiu
*mi-a fost gura aurita cu transele si tranșeele!!

Petruț Parvescu - apreciez reintoarcerea pe pagina mea; as fi vrut sa fiti mai detaliat. va contrazic cu absurdul,nici macar nu functioneaza ca masca aici.

Laurențiu
unghiul pe care m-ai lasat sa-l omor a fost ca intr-o guerre sainte impotriva lui insusi
oglinda a functionat magic, nu a blocat drumul din fata ci l-a prelungit in interior
scriitura-permanența necesitand fluxul, dublata de scriitura-flux necesitand permanența pt a se implini
da, am avut o perfecta complementaritate si asta a dezlegat si faptul ca nu a trebuit nici sa avem nici sa inventam un organ de perceptie pt asta, ci sa validam enduranta
iti multumesc pentru tot
Veronica

as fi vrut sa te pronunti mai explicit
multumesc pt trecere, astept o revenire
V.V.

o poezie care se cere putin comentata

1-prima imagine a idolului e prea dilatata, data fiind ca e intr-un anti-univers. as propune o concentratie de
\"aș vrea să mă pot uita la tine ca la un idol de tinichea\"- (fiecare dintre materiale da alte conotatii)
2- \"și-ar smulge din perete cu tot cu tencuieli cu zid cu tot\"- prea multe acumulari din aceeasi paradigma
3_ de scos ultimele cuvinte din \"o imitație prosperă de van gogh acela care știi că\"- referinta suplimentara cam da confuzie

4- \"să îmi smulg în cruzime numele tău subcutanat ce exultă
unicitate cauzală\"- fara [imi], in loc de [in]-[cu] si poate [numele tau subcutanat] si atat
5- \"cu tot cu sânge să îl smulg\" pare exagerat si repetitiv
ultima parte e interesanta.

poate doar [intre pereti de somn circular], nu suna asa de asumat

va trebui sa va raspund la partea cu privirea, chiar si cu sens abstract.

intai sa face deosebirea intre imagine si perceptie
imaginea ascunde neantul obiectului, perceptia arata, introduce in neantul obiectului (undeva egaleaza intensitatea ideii)

si apropo de imagini, inconstientul e aici reprezentabil grafic prin punctul de fuga.
imaginea e moarta (deci si unghiul), perceptia e vie (deci inviaza)
cum? prin pierderea cunostintei/cunoasterii, prin transa

va multumesc pt slalom, permisul de conducere va apartine!

ma bucur atat de mult ca v-am prilejuit a moment of second intensity si o trecere.
cele 3 categorii nu sunt licenta mea -purul, impurul si profanul- au fost clar delimitate inaintea mea de Radu Surdulescu in Critica mitic-arhetipala, o lectura care m-a marcat acum un timp, a coincis cu o perioada personala a vietii mele marcata de gnosticism. eu am preluat aceste elemente pe care el le aborda dpdv al functiei mitului dimpreuna cu religiosul si le-am transplantat pe pattern-ul scriiturii.

va multumesc pentru unghiul viu in care ati ramas.

*scuze cu polisemia, am vrut polifonia vocilor

* si as scoate cuvantul \"eu\" din a 2a strofa, ca sa poata denota nu o persoana, ci o lume.
vei fi ucis
ca o lacusta
ca o lacusta
vei fi nimicit.
mda, schimba cam mult, dar e la latitudinea dvs.

multumesc pt generoasa apreciere.
ideea e ca eu nu am vazut revelatia ca fiind asumata de profet. El poate fi aici un intermediar (ca o moneda cu 2 fete) intre sacru si profan. Functioneaza ca un infrasacru, ca o poarta.
Din punct de vedere autoricesc, il vad intr-o dubla misiune.
1) Sacrul care il arunca in fata ca o trambita [Tu să ieși la margine/și să strigi] si si-l asuma pt ca nu se poate denunta singur, - dar profetul trebuie sa adulmece urma din iarba. Sacrul isi constientizeaza riscul de a nu fi perceput de catre profan [Nu te va auzi nimeni/dar tu să strigi]. La sfarsit acest kamikaze(profetul) va fi ucis de catre Sacru fiindca stie prea multe/ ori fiindca ar putea incerca sa se introneze ca primum ante pares intr-o lume profana.
2) Profetul poate fi aruncat in fata de catre lumea profana insasi, care simte nevoia sa aiba un univers de impact mai mare decat diametrul ei actual, dar tot va fi rapus, asta ca lumea aceea sa-si dovedeasca suprematia fata de puterea sacrului care planeaza, dar nu si actioneaza.
a, si uite, 3) ultima strofa poate fi vocea lumii profane (spre diferenta de prima str care venea din sacralitate) si aici poate insemna un dialog intre 2 lumi care nu sunt compatibile desi se aceepta una pe alta.

polisemia acestei poezii e cutremuratoare oricum.
Profetul are o misiune ingrata si stie asta, stie ca e doar carne de tun, dar nu se mentioneaza o impotrivire a lui, ceea ce-l poate face sa denote mai multa intelepciune decat l-am putea banui la inceput. E un purgatoriu pe care el si-l asuma, dar revelatiile nu sunt ale lui, ci ale celor 2 lumi. El are doar imanenta. Cu riscul de a fi ucis, (desi cele 2 lumi vor coexista pe paliere paralele) si tot se implica, stiind ca fara el nu se poate face trecerea.De aceea am mentionat flash-ul cu order of intra-being a buddhistului Thich Nhat Hahn (integrare, competitie si inter-connectedness).

cu placerea lecturii,
V.V

o poezie care trece puntea in transmodernism (sau metamodernism daca va simtiti mai in larg asa)
prin revelatia asumata cu acel time, timing si timelessness al actiunii.
un fel de order of inter-being
destroying laolalta cu pastrarea surselor identitatii sacre

cu toate gandurile de bine,
V.V.